luni, 31 august 2009

Spre Cetatea Colţ


Aparţinând uneia dintre cele mai vechi familii medievale, cea a cneazului Cândrea, micuţa cetate se înalţă pe un pisc singuratic, chiar la poalele Retezatului.


Roşeata zidurilor sau panorama spre crestele înalte l-au împins pe Joules Verne să amintească de Cetatea Colţ în romanul său "Castalul din Carpaţi".


Uitată de lume, fortăreaţa, care pe vremuri era cea mai puternică cetate cnezială din Transilvania, se iveşte pe un pinten stâncos aflat într-o zona specială, fiind mărginit de Parcul Naţional Retezat şi Geoparcul Dinozaurilor Ţara Haţegului.


Drumul prin pădure durează cam 30min, dar înainte de plimbarea printre copaci, murele mari şi negre ne fac cu ochiul de o parte şi de alta a potecii, fiind tentati să ne oprim mereu pentru a gusta din prospeţimea fructelor de pădure.

marți, 4 august 2009

Sighişoara Medievală


Îmi e somn…iar mă prinde noaptea în faţa monitorulu, dar ar fi cazul să postez ceva nou.
Am tot amânat să scriu articolul despre Sighişoara, poate din lipsa timpului liber sau poate din lipsa ideilor care ar fi trebuit să fie presărate de-a lungul articolului.
Toţi am trecut(cred) o dată în viaţa noastră prin Sighişoara, am auzit poate de acest mic oraşel sau chiar ne-am oprit în clasa a4-a în excursie cu dna. învăţatoare sau chiar cu ceva profi prin generală(spun asta pentru că, profii, mereu ne duc în câte o excursie fugitivă prin Sighişoara), dar după aşa vizită sunt ferm convină că, nu ai simţit nici pe departe atmosfera specifică poveştilor şi legendelor cu adevăraţi cavaleri si domnite cochete, care locuiau în Sighişoara, pe atunci o mică şi bine cunoscută cetate!


Şi nu pot continua fără a-ţi reaminti sau a te informa că, Sighişoara, este singurul oraş-cetate locuit din România şi printre puţinele din Europa! (potrivit UNESCO, Sighişoara este singurul oraş-cetate locuit din Europa de Est) Eu, când auzeam oraş-cetate încă locuit, ma gandeam la comerţul şi turismul înfloritor din centrul Sighisoarei, din Pţa. Cetatii ...practic zona în care era iniţial Cetatea Sighişoarei, adică Sighişoara pe care o cunoastem noi toţi şi o vizitam; mai precis, "dealul ăla cu clădiri vechi şi treptele ălea multe negre"...revin la oraşul-cetate locuit - chiar cetatea e pe bună dreptate locuită! Trăiesc oameni în casele acelea mici, stau acolo zi de zi, napte de noapte şi respiră aerul medieval care domneşte încă printre străduţele înguste, ornate cu flori de la geamurile mici şi subrede...


Turnul cu Ceas, Turnul Croitorilor si multe alte cladiri ne lasă simplii gănditori în faţa urmelor lăsate de istorie; acestea se înghesuie care mai de care pentru a poza cât mai graţios pe ecranele miilor de aparate îndreptate în sus, catre ele, mai ales acum, în cele 3 zile de festival !
Mă aşteptam să fie plin, plin de oameni sâmbătă, când am fost noi, şi într-adevar...a fost mare săbătoare în Cetate! Iar asta e bine!


M-am bucurat să întâlnesc şi să aud că, în acele zile au venit tineri din toate colţurile ţării(evident nu doar tineri, dar noi predominam spre deosebire de troleu din Cluj, unde predomină bătrânii...).


Abundenţa de oameni pe care am descoperit-o acolo mi-a demonstrat că, încă mai sunt români, în special tineri, care preţuiesc cât de cât muzica buna şi atmosfera de legendă, de poveste cu regi, regine, cavaleri şi eroii călăreţi, domniţe dichisite care mai de care cu rochii dintre cele mai frumoase.


Pe stradutele devenite neîncăpătoare, tineri artişti îşi expuneau lucrările, care se intreceau în culori care mai tipatoare, forme care mai ingenioase şi mai originale! Încercau şi ei să facă un ban; ici colo mai vedeai câte un grup de cavaleri înarmaţi, camuflaţi în armura grea defilând cu spada în mână, urmaţi de o suită de domniţe îmbrăcate în haine de sărbătoare .


Şi mare era înghesuiala pe fiecare terasa, pe fiecare bancă; era într-adevăr o mare de oameni! Berea curgea precum Tarnava Mare pe la poalele Cetăţii(scuze pentru comparaţie), iar supa în pită părea mâncarea perfectă într-o astfel de zi(+ ciorba de burtă!!! )
Am urcat negreşit şi până la Biserica din Deal...cele 173 de trepte şubrede şi încercate de atâţia ani de miile de turişti şi vizitatori care călcau de-a dreptul pe urmele istoriei! (lor li se adaugă şi elevii care străbat zilnic scările pentru a ajunge la Scoala din Deal)

Tot lume multa era şi sus...cu toţii faceau poze – uitau poate să mai citească placuţa informativă- vedeau o biserică... şi repede ii faceau poza, mai ales că era în stil gotic, deci era ceva! Dar oare ce biserică, ce legendă şi ce istorie ar avea oare? Foarte puţini erau interesaţi şi de asa “detalii” si totuşi, fără să ştie ce vedeau în faţă,(o biserica care apartine Patrimoniului Mondial + premiul UE pentru patrimoniu) oamenii făceau în continuare zeci de poze...Aşa cum fotografiau negreşit şi Turnul cu Ceas, simbolul incontestabil al Sighişoarei, Turnurile Cetăţii, Cimitirul Evanghelic, Scările Acoperite, Biserica Mănăstirii, Casa cu Cerb şi multe alte clădiri care mai de care mai impozante!


Totuşi, dacă ar fi citit măcar plăcuţa informativă, simplii trecători ar fi aflat că, Biserica din Deal este cel mai valoros monument istoric al oraşului! De ce? Pentru că a fost construită înca din sec. 13, iar dimensiunile şi conturul pe care îl vedem şi azi datează tot de demult, din sec 15! ca sa nu mai spun de cripta de sub biserică, cu morminte din sec. 16 - 18... (sper ca m-am exprimat corect, nu le am cu istoria)


Trebuie să amintesc neapărat şi de popasul facul si la casa în care a locuit Vlad Ţepeş - vestitul domnitor care apare în atâtea şi atâtea legende - Casa Vlad Dracul ; aici era un restaurant frumos in care am gasit o servire precum cea din Lido di Venezia ! bravo lor! Ăăăă...şi important este că, din baie aveam o priveliste de-a dreptul superbă! Vedeam o parte din Piaţă- vedeam de sus toata aglomeraţia şi toată cromatica care îmi inunda involuntar pupilele! Forfota era nelipsită şi auzeam din toate partile ba muzica medievală, ba râsetele unora sau chiar ceva “serenada folk” cântată fix sub geamul băii bărbaţilor, unde tocmai mă blocasem! În fine...chiar era mai mare dragul să fiu glocată acolo... puteam răpii cu aparatul foto câteva imagini cu mişcarea interminabilă din mica, chiar foarte mica Cetate pentru acele zile! Ştiu că atunci, din baie,(scuze iar pentru exprimare, dar chiar era atunci si in baie! ) am auzit de undeva din Piaţa Centrala, locul unde amplasaseră scena, o voce limpede, linistită care pur şi simplu îţi transmitea un fior plăcut şi te făcea să intri pentru o clipa în atmosfera care domnea acum sute de ani...

Muzica medievala care am ascultat-o atunci, acolo mi s-a părut mult prea potrivită pentru a descrie unele dintre emoţiile trăite acolo! Începeam pur şi simplu să ţopăi şi să fredonez crâmpeie din muzica care răsuna în întreaga Piata şi printre toate străduţele.


Cavalerii şi domniţele care defilau liniştiţi printre turiştii dornici să intre cât mai mult în atmosfera medievală, aduceau mult mai aproape de realitate acea epoca, care se pare că nu a fost uitată atât de curând!


Muzica, decorul, steagurile care fruturau în vant, armurile, teatrul...toate se îmbinau, se completau una pe alta pentru a crea un intreg, pentru a reconstituii cât mai bine atmosfera care se potriveşte cel mai bine în Cetate...atmosfera medievală, din epoca armurilor, a cavalerilor şi a domniţelor.
Ne-am oprit pentru câteva minute jos, pe iarba de langa Biserica Mănăstirii! Priveam cum totul prinde viaţă, cum peste tot întinsul de oameni se asterne buna dispoziţie! Stăteam pe iarbă şi priveam vrăjita împrejur...cercetam cu privirea clădirile erodate de prea multă istorie, de prea mulţi ani care s-au scurs de cand erau martorele istoriei;


am început mai apoi să căutăm “oameni care ne plac”...mârcam dintr-un măr fraged după care continuam să privesc prin mulţime...nici măcar nu mai sesizam trecerea timpului...trebuia să plecam numaidecât! Timpul fugise precum un armăsar nebun, iar noi trebuia să părăsim Cetatea...trenul ne aştepta în gară( evident) sau...mai bine zis l-am aşteptat noi pe el cu întârzierea lui cu tot!


Fie că e vreme şi atmosferă de Festival, fie că e vreme de “pace”, când vechea Cetate se cufundă în aceleaşi batrâne poveşti şi legende din vremuri apuse, Sighişoara rămâne mereu fermecătoare !


Fii turist în ţara ta! Vizitează Sighişoara !

Internship platit cu biroul la munte

Bine v-am regasit!  Acum 11 luni scriam pentru ultima data pe blogul personal. Au fost de atunci zile in care mi-am cautat dori...