luni, 30 decembrie 2013

Sfarsit si inceput de lume

Buna sa va fie inima, vechi sau noi cititori ai ArtGeo Life, blog cu specific geografic si nu numai, asupra caruia s-a lasat praful in ultimul trimestru al anului. Am ramas in urma mult, mult de tot cu drumetiile, iesirile geografice, temele pe care le abordam inca din 2009 si alte ganduri care le expun aici, pe blog. N-am uitat de momentele frumoase petrecute la inaltime, ponturile si ideile ce sunt de mult scrise in gandul meu, insa nu si aici, pe blog. La anu' recuperez si-am sa scriu despre toate!


Asa cum o fac in fiecare an, la sfarsitul lunii decembrie imi transcriu gandurile bune sub forma unei imense energii pozitive degajate in Univers spre oamenii ce merita sa primeasca bucurie si urari de bine pentru un nou inceput.

2013... un an ciudat de frumos, cu bune, cu rele, cu dezamagiri, reusite, mii de kilometri in tara si in strainatate, sute de zile la munte, zeci de focuri de tabara, milioane de rotatii de pedale, zeci de harti realizate, sute de lucruri invatate in ale cartografiei, sute de persoane din intreaga tara si Europa alaturi de care am interactionat si trait momente deosebite, zeci de ture amanate pentru la anu', regretul ca nu am urcat pe Gerlachovsky, cu toate ca am fost atat de aproape, regretul ca, din pacate, zicala "ochii care nu se vad se uita" pune tot mai mult stapanire pe acei amici ce azi imi par straini, caci timpul a omorat orice gram de momente "ca pe vremea aceea", reusita de a invata sa schiez, participarea la nenumarate activitati studentesti, zecile de nopti pierdute alaturi de oameni dragi, reusitele si progresul alaturi de echipele din care fac parte.

Nu intamplator am ales ca titlul si laitmotivul gandurilor din aceasta ultima postare din 2013 sa fie "sfarsit si inceput de lume". S-au sfarsit multe pentru mine in anul ce-a trecut si ma bucur intr-un fel pentru ca m-am descotorosit de lucrurile si oamenii care au ales ca timpul sa fie cel care sterge amintiri, sentimente, clipe frumoase, insa in acelasi timp fiecare sfarsit are un inceput, asa cum in timp geologic fiecare glaciatiune a fost urmata de o incalzire si apoi de o alta racire, asa e si cursul firesc al anilor mirific de frumosi pe care-i avem in fata. Aproape ca am emotii pentru bucuriile care stiu ca le voi imbratisa din cea mai minuscula sinapsa si pana la cea mai zvapaiata celula epiteliala, pentru ca de cativa ani primesc bucuroasa, pur si simplu, fiecare gest frumos din partea Universului, din partea lui Dimnezeu, din partea Divinitatii, din partea cui credeti voi ca exista.

Nu mai lungesc mult gandurile mele bune, fiindca sunt multi cei care posteaza, scriu, shareuiesc, insa, din pacate, cele scrise mai sus si mai jos nu se incadreaza in marea masa. De ce nu se incadreaza? Pentru ca aprecierea celor din jur devine imuna pentru mine, clickurile de vizualizari si "imi placurile" devin nule, zero, invalide pentru mine, caci atunci cand daruiesti cuiva un sfat, o poveste, un gand bun, nu o faci pentru aprecierea celor ce te privesc, o faci pentru tine! Si repet, pentru a nu stiu cata oara, ArtGeo Life e, in primul rand, un blog pentru mine!

Din seria "cercetatorii britanici ai descoperit ca", patru din cinci persoane alaturi de care tin conversatii fie virtual, prin mail, Facebook, ArtGeo Life, SMSuri, telefonic sau fata in fata isi exprima admiratia(e hiperbolic spus, insa ma asteapta un rucsac de facut si nu zabovesc acum sa-mi aleg cuvintele - seria un alt Revelion la munte) si dorinta de a avea un mod de viata similar cu cel pe care an de an invat sa mi-l cladesc. Activ, cu multe excursii, iesiri, drumetii, o gramada de noi experiente, intr-o parte a tarii si-n alta, cu relatii si prietenii alaturi de personalitati din tara si strainatate(da, aceia alaturi de care colaborez si petrec timp de calitate reprezinta, pentru mine, personalitati), cu multe lucruri care din afara si din poze par extraordinare. Si asa si sunt, extraordinare!
Ce mi se pare mie ciudat si pentru capacitatea mea intelectuala inadmisibil de perceput e legat de atitudinea celor ce stau si... admira, contempla, afirma "apai chiar ca ce faci tu e foarte fain". Nu imi dau seama ce-i opreste pe acei oameni, tineri, parinti, bunici etc. sa iasa din zona lor de confort, sa-si scoata din vocabular acel "nu" pe care mult ne mai place sa-l folosim si sa-l inlocuiasca prin "da". Caci doar asa vom putea creste, vom evolua, vom trai experiente noi si vom fi mai aproape de o viata asa cum ne-o dorim noi sa fie, acceptand provocari, acceptand calatorii, drumetii, noi aplicatii si proiecte in care sa ne implicam, acceptand sa facem mai des, zilnic, tot ceea ce ne face placere. E drept, timpul se dilata sau se contracta de multe ori, simtim ca ziua trece mult prea repede, insa fericiti sunt aceia care pot spune ca au realizat intr-o zi ceva pentru ei, ceva ce le place, ce la face placere, ce le-a adus o satisfactie imensa si ceva de care sunt mandri!

Pentru mine, fiecare drumetie, calatorie, excursie, zi la munte si in compania unor oameni de la care am de invatat reprezinta o realizare, un lucru de care sunt cu adevarat multumita de mine. Fiecare zi in care invat ceva nou e un sfarsit al nestiintei si un nou inceput al cunoasterii!

Sa aveti parte de finaluri cat mai fericite, pe toate planurile, si inceputuri marete, la inaltime, de care sa va bucurati asa cum se cuvine. Nu doar in 2014, ci toata viata dumneavoastra!

Multumesc celor alaturi de care am petrecut momente candide si multumesc celor fara de care astazi n-as putea sa-mi duc visurile si visele mai departe!

Cu aleasa consideratie,
aceeasi Andreea

Internship platit cu biroul la munte

Bine v-am regasit!  Acum 11 luni scriam pentru ultima data pe blogul personal. Au fost de atunci zile in care mi-am cautat dori...