Salut!

NU E NEAPĂRAT SĂ CITEŞTI CEEA CE SCRIE AICI!
văd că ai continuat să citeşti...asta e bine - îţi mulţumesc(pentru curiozitate)!
înainte de a-ţi arunca privirea printre rânduri sau de a te lăsa dus de val de muzica care, ca prin minune, se porneste singură(doar dacă dai puţin mai jos cursorul-până la "sunete pierdute") îţi spun câteva vorbe prieteneşti: mi-a fost greu până am învăţat să descopăr locurile în care m-am regăsit pe mine şi lucrurile în care credeam cu adevărat...mi-am urmat doar visul şi am facut tot ce mi-a stat în putintă să îl îndeplinesc! aşa am ajuns să cunosc care e drumul cel mai scurt spre infinit; sunt multe de spus, însă îţi spun doar atât: urmează-ţi visul, fă în viaţă ceea ce îţi place cu adevărat(oricât de greu ar fi) - crede în tine şi în pasiunile tale!
ceea ce vezi tu aici este "blog-ul geografic", aşa cum îmi place mie să îl numesc. uneori îmi ocup timpul scriind despre tot felul de locaţii vazute de mine, care mi-au atras atenţia într-un mod plăcut.
deocamdată creionez blogul care se vrea a fi unul geografic cu nuanţe de tranziţie artistică!
jos de tot găseşti şi un argument care ar putea să poarte practic si titlul "despre mine"; când ai o pasiune, ai şi un mod de viaţă specific şi...cam acest aspect vreau să ţi-l prezint!
citindu-mi blogul, vei ajunge să mă cunoşti mai bine şi poate, vei regasii şi în tine o parte din ceea ce îmi place mie să numesc "ArtGeo Life".

va urma! stai aproape!



Sunete Pierdute

miercuri, 5 octombrie 2011

Studentie la cartografie!


Ce zi e azi?
Miercuri, 5 Octombrie 2011.
Ce inseamna asta?
A inceput facultatea de trei zile si in sfarsit pot afirma ca sunt studenta la cartografie cu acte inregula(aproape).


Luni a fost deschiderea la Facultatea de Geografie. Zi mult asteptata de mine de aproape patru ani. Weekendul acesta, petrecut la Salciua, la Festivalul "Floare de Folk" aminteam oricui faptul ca luni incep in sfarsit si eu facultatea, afisand un entuziasm si zambet iesit din comun. Deocamdata ma bucur, sunt mai mult decat entuziasta, am mari asteptari in primul rand de la mine si apoi de la ceea ce "universitatea" imi va oferi.
Parerile au fost, sunt si vor fi impartite. E bine sau mai putin bine ca eu am dat la geografie/cartografie... ca nu voi avea ce manca, ca nu mai sunt posturi in sistem, ca am o minte care s-ar "plictisi" cu ceea ce invat acolo, ca voi fi dezamagita, ca nu voi fi multumita de tot si asa mai departe. Motiv pentru care tin sa multumesc din suflet putinelor persoane care m-au sustinut in alegerea mea de a face in viata ce imi place si, asa cum spunea acum doua zile si dl. Irimus, prodecan al facultatii, unii dintre noi vom fi mai aproape de indeplinirea unui vis.


La festivitatea de incepere a noului an universitar ne-am adunat cu mic, cu mare in amfiteatru. Din fericire nu am intarziat, datorita taximetristului vitezoman care mi-a inteles graba. Amfiteatrul era plin si incercam sa gasesc fizionomii cunoscute. La un moment dat zaresc ceva cunoscut si intreb grabita: "cartografie?", iar raspunsul a fost:"nu, ONG". Era Popșor Violeta, ONGista din Mures care studiaza in anul I la Gegrafie. Ne-am intalnit anul acesta la nationala de la Timisoara, insa din atatia geografi retineam doar fizionomia si nu contextul in care ne mai intalniseram. Chiar langa era totusi o colega de la cartografie, asa ca mi-am gasit acolo locul. Si-a facut aparitia si viitorul domn profesor, Flaviu Mesesan tot ONGist, student acum in anul II de la Geografie, viitor sef de promotie si stralucit geograf. Incet, incet tot mai multi olimpici clujeni aleg Facultatea de Geografie si uite ca, de anul acesta suntem deja 3 la numar.


Salutul de bun venit si felicitarile pentru ca am reusit sa devenim studenti UBBisti a venit din partea prodecanului Facultatii de Geografie, prof. univ. dr. Ioan Irimus. Am aflat informatia ca UBBul este a500-a facultate in Lume, din 18 000, iar Facultatea de Geografie este o facultate de Rang A(e de bine) si exista de anul acesta un parteneriat cu asiaticii. Dar trecand peste aceasta parte formala de inceput de an universitar,  mi-a placut enorm acea parte spusa din suflet... ca de la geograf la geograf. Mi-am reamintit si reconfirmat inca o data ca in viata trebuie sa faci ceea e iti place si locul meu e printre geografi. Ni se spunea la un moment dat ca, incepand cu prima zi la facultate, unii dintre noi suntem mai aproape de indeplinirea unui vis. Atunci am simtit acel ceva din discursul unui geograf, inteles cu siguranta doar de aceia care tind la statutul de geograf, nu doar pe hartie, ci si cu sufletul.


Scurt si la obiect a fost in "cuvantare" Dan Mihai, cancelarul studentilor, sau prefect dupa cum l-a numit dl. Irimus. S-au prezentat apoi indrumatorii de an si l-am cunoscut cu totii pe al nostru mentor de la cartografie, Vasile Dohotar. Un om simpatic foc, sincer in vorbe si cu umorul in buzunar. M-a impresionat intr-un mod placut sinceritatea lui atunci cand ne-am strans toti cartografii din an I in S30 si ne-a spus verde-n fata cum sta treaba cu topografia, cartografia si cadastrul. Apreciez enorm oamenii care nu se ascund dupa deget folosind cuvinte marete ci spun lucrurilor pe nume. Era de inteles, daca nu inveti poti trece 3 ani prin facultate fara a stii prea multe despre domeniul ales ori poti invata si aprofunda pentru ca mai apoi sa cauti continuu si sa gasesti daca ai noroc si un loc de munca.



Fiindca suntem doar 35-40 in an am avut ocazia sa ne cunoastem o parte din colegi. Dupa festivitate am improvizat repede o "pancarda" de hartie pe care am scris in graba Cartografie si o tineam in mana pentru a ne repera colegii ce tocmai ieseau din facultate. Intr-un final il loveste stralucita idee pe al meu coleg din Odorheiul Secuiesc si prinde foaia de usa facultatii, isi scrie numele si numarul de telefon si mergem pe Piezisa. Intre timp ma intalnesc si cu sefa de promotie 2011 de la Turism, ne pozam, ne uram toate cele bune si o tai din loc. Cu ai mei colegi am bifat deja doua iesiri si se anunta inca multe. Ieri am facut si un tur ambulant al Clujului si o plimbare pe Dealul Cetatuii. Acolo il intalesc pe dl. Horatiu de la Liceul Baritiu, tinandu-si ora de geografie intr-un mod aparte. Mi-a placut mult sa vad o alta modalitate de a preda Geografia Romaniei, a12-a fiind elevii. Intr-un mod interactiv, avand panorama Clujului in fata, Culoarul si Valea Somesului, Dealul Feleacului si al Cetatuii. Din minutele in care am stat eu prin preajma si am tras cu urechea am remarcat calitatea didactica a profesorului. Mi-as dori oricand sa iau parte la astfel de lectii in aer liber, cu explicatii atat de frumoase si complete, pe intelesul oricui, dar si cu termeni de specialitate si informatii corecte, corelatii si exemple concrete, exemplificate pe teren. Chiar am ramas cu o impresie placuta sa intalnesc acolo peste 40 de elevi cu profesorul lor. Felicitari lui!


Inchei dorindu-va si voua aceeasi bucurie ce-mi inunda mie dimineata stiind ca in sfarsit sunt studenta la geografie si-mi incep ziua cu un curs de geodezie sau ca intreaga zi de vineri am geografie generala si geografie fizica. Eu asta mi-am dorit si-mi voi dori in viata... si uite ca timpul le rezolva pe toate si incet, incet am si eu mai multa minte trecand peste anumite experiente sau trecand de anumite persoane.
Nu pot incheia fara a aminti vorbele unuia dintre profesorii mei de geografie de suflet, Beny de la Dej, ce ne spunea acum 3 ani, olimpici la nationala de la Satu Mare fiind ca: "ce a fost e istorie, ce va fi e geografie".


Saptamana linistita si incredere in tot ce faci!

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Give geography it's place!

Poate te intrebi de ce geografie... si ma intreb si eu "de ce?"

Pentru ca in ultimii ani am invatat sa valorific natura, sa privesc cu un anumit spirit de cercetare lumea din imediata apropiere si mai apoi frumusetile celorlalte continente incarcate prin prisma diversitatii culturale si naturale.

Timpul mi-a adus alaturi persoane, mentori, modele demne de urmat care mi-au sadit inca de copila dorinta pentru cunoastere, mi-au starnit curiozitatea pentru ceea ce numeam simplu, acum aproape zece ani, geografie. Am inceput sa urc uneori mai greu, alteori mai usor, un drum care duce tot mai sus spre o ierarhie a cunoasterii, fiind mereu fascinata de Universul cu a sa continua expansiune, de Terra cu ale ei miscari tectonice, de schimbarile sinergetice si coevolutive ale invelisului geografic, de viata si societatea contemporana prinse in menghina globalizarii.

Asa au inceput, din joaca, primele cautari, primele cercetari, primele intalniri cu atlasele, enciclopediile frumos colorate ce-mi ademeneau mereu privirea, iar mai apoi studiul individual si munca de zi cu zi transformata in accesarea literaturii de specialitate au devenit o pasiune tratata cu seriozitate si responsabilitate; un pilon ce-mi sta la baza caracterului, personalitatii, modului de gandire si activitatii cotidiene.

Geografia, ca stiinta integratoare, a reprezentat o imbinare a cunostintelor intr-un ansamblu complex, ceea ce necesita din ce in ce mai mult cunoasterea pluridisciplinara, capacitatea de a intelege fenomene si a explica procese tracute, prezente si viitoare, mi-a parut mereu o provocare in gandire. Ani buni am asociat si mi-am insusit geografia precum o stiinta enciclopedica, in timpul liber am abordat-o precum o preocupare de tip hobby, prin nenumarate calatorii si drumetii in timpul carora am acumulat, negresit, informatii si experienta categoric necesara oricarui geograf deschis spre cercetare si studiu in teren. Recent, asociez tot ceea ce-am cladit pana acum in aceasta sfera cu o stiinta generatoare de harti.

Ajungand sa cunosti lumea, mare parte virtual, din harti, tratate sau descrieri de specialitate, ajungi sa pretuiesti viata si fiecare oportunitate ce te aduce mai aproape de intelegerea problemelor societatii contemporane. E incredibil cum mijloacele de informare in masa spulbera printr-o stire total eronata adevarul despre lumea care ne inconjoara, adevarul despre fenomene atat de banale si explicabile, in schimbari apocaliptice ale naturii si omului. Lipsa de cunoastere ne arunca intr-un abis al prostiei omenesti, unde traim cu iluzia ca incalzirea globala va topi pana la sfarsitul vietii noastre toti ghetarii din lume, iar apa va inunda zona comerciala a New Yorkului pana la ultimul etaj. Se vorbeste despre mediul inconjurator si poluare mai mult decat foamea si seceta din Sahel si toate acestea cu ajutorul unor zvonuri nefondate aruncate pe internet ce ne anunta despre efectul de sera fara a cunoaste notiuni elementare despre radiatia contrara sau constantele solare. Si lista poate continua, iar astfel raspunsul la intrebarea mai sus amintita vine de la sine, din ratiunea umana de a ne cunoaste locul unde traim, tara si mai ales din ratiunea umana de a pune intrebari si de a le gasi raspunsul, prin cercetare epistemologica.

Am avut curajul sa ma rup de modelul tipic al insului apartinand “tineretului de azi” pus la zid cu orice ocazie, formandu-mi unele obiceiuri, deprinderi si premise in ceea ce priveste abordarea unor fenomene in schimbare, dar cel mai important, am ajuns sa port cu mine raspunsul unor zeci de intrebari; sa raspund mai ales curiozitatii altora prin a le impartasi ceea ce astazi a devanit o pasiune pentru mine. Pentru ca intelepciunea inseamna cunoastere, cunoasterea reprezinta curajul de a cauta, iar curajul de a cauta este pasiunea. Fara pasiune, placere in ceea ce facem si implicare deplina, tot ceea ce cladim la un moment dat s-ar putea prabusi, ca doar exista gravitatie, ar deveni o ruina, caci vremea e un bun agent erozional, iar realizarile aparent marete vor fi date uitarii, caci un om uita in medie 70% din ce a invatat intr-o zi. Asadar, cu pasiune, putina nebunie si ambitie, incerc sa traiesc fiecare zi intr-un mod geografic, sa gasesc solutii pentru problemele de care ne lovim noi sau alte natiuni, sa pun la indoiala cercetarile altora, pentru ca la sfarsitul zilei sa-mi doresc ca urmatoarea zi, sa ofer ceva bun, sa aduc bucurie si sa fac un bine, prin munca si pasiunea mea, dupa cum spunea si Aristotel... caci ”unde nevoile acestei lumi si talentele tale se intersecteaza, acolo se afla vocatia ta”.

De ce?

Deoarece alaturi de oameni dragi am invatat ca “ce a fost e istorie, ce va fi e geografie”.
Sus pe pagina