marți, 1 septembrie 2009

Lacul Galeş şi Tăul dintre Brazi


Pronim voiniceste de la Cabana Lolaia şi urmărim marcajul. Banda albastră, dupa care triunghiul roşu şi...în 3/4 ore am ajuns, cu tot cu popasul de dimineaţă, când am luat micul dejul pe murşchiul fraged şi călduros.

Ce am vazut pe traseu?


Multe, multe momâi ciudate care apareau continuu în drumul nostru, ciuperci colorate, podulete peste ape efemere, floricele singuratice, colorate atent, tufişuri de jnepeni cu care m-am obisnuit deja, ceva grohotiş si evident - crestele stâncoase.


Urmărim şi punctul roşu care ne duce la Tău dintre Brazi - singurul lac care nu e glaciar din masiv! Apare subit, din adancul pădurii, fiind creionat în nuanţe aprinse, în umbre şi contraste puternice.

Am auzit spunanda-se că ar fi unul dintre cele mai stranii locuri din ţara, dar nu pare deloc a fi aşa...
Lacul, precum o oglindă strălucitoare reflectă natura şi întreg cerul, formând o simetrie negreşită între imaginea copacilor regăsită pe pojghiţa apei şi forma lor reală. Ici colo mai văd câte un trunchi de copac căzut în tăul plictisit. Liniştea e deplină - totuşi, acolo, tăcerea vorbea pentru mine!


Urcam încet, fascinată de perfecţiunea peisajului, spre căldare. Deodată, se vede de după un jneapăn un pârâiaş; mă uit mai bine şi îmi dau seama că izvora chiar din lac. Erau lacul si pârâul Galeşu!


Căldarea, mărginită în stânga de Culmea Galeşul, iar în dreapta de Valea Rea a fost locul de unde am văzut pentru prima dată mândrele şi legendarele Capre Negre. Un grup compus din 5-6 capre zvelte ne-au încantat privirile pentru câteva minute! La un moment dat, pozau de acolo de pe culme chiar pentru noi...s-au aliniat atent una după alta şi stăteau neclintite, asteptând ca noi să le admirăm în toată splendoarea şi sălbăticia lor.


La întoarcere, urmărim doar triunghiul rosu, ocolim Tău dintre Brazi, trecem pe lângă aceleaşi momâi ciudate şi traversăm aceleaşi 3 podulete peste ape.


Ne grăbeam la cabană... simţeam cum foamea striga în noi!
Totuşi, rămâneam cufundaţi într-o îngândurare profundă...refăceam traseul în minte, încercam să îmi întipăresc în minte imaginile panoramice ale muntelui, ale orizontului pierdut undeva departe, printre crestele bătute de atâtea şi atâtea priviri pierdute...

Internship platit cu biroul la munte

Bine v-am regasit!  Acum 11 luni scriam pentru ultima data pe blogul personal. Au fost de atunci zile in care mi-am cautat dori...