sâmbătă, 21 noiembrie 2009

Biserica Densuş - sacralitate şi unicitate


Biserica monument istoric Densuş, ridicată din piatră în sec. al XIII-lea, pe plan central, cu caractere romanice, are naosul pătrat, suprapus central de un turn sprijinit de patru stâlpi masivi în jurul cărora se alfă un spaţiu îngust acoperit cu o blotă semicilindrică. Spre Est are absida semicirculară cu un diaconin. Pe latura Sudică şi de Vest au fost adăugate încăperi anexe precum şi o tindă în sec. XIV-XV.


Este construită din piatră romană de la Ulpia Traiana Sarmisegetusa, dintre care unele, profilate, au fost refolosite în elementele de rezistenţă sau cu scop decorativ.
În interiorul monumentului se află o valoroasă pictură murală ce datează din prima jumătate a sec XV, ce împodobeşte absida semicirculară a altarului, pereţii răsăriteni ai naosului, unele părţi ale stâlpilor centrali, iar la exterior, deasupra uşii de intrare în navă, icoana de hram( Sf. Nicolae).


Pictura din 1443 aparţine artistului Ştefan Zugravul, semnatura sa aflându-se sub fereastra sud-estică a absidei. Ansamblul mural îmbină sincretic iconografia traditională bizantină cu elemente narative şi realiste cu trăsături de renaştere timpurie într-o viziune cu trăsături folclorice.


Tot ce ai citit mai sus am găsit şi eu scris pe un panou informativ, undeva la intrarea în incinta bisericii. Ceea ce mi-a atras atenţia într-un mod foarte, foarte plăcut şi m-a împins să postez un articol despre Biserica Densuş este arhitectura unică. Faptul că biserica este cea mai veche din ţară nu m-a impresionat atât de mult precum forma şi dimensiunile sale. Vizual, aceasta impresionează prin măreţia cu care se ridică de undeva de la marginea satului cu acelaşi nume.


În preajma lăcaşului simt un aer bizar. Era un fel de presiune...sentiment pe care îl trăiesc de obicei atunci când sunt într-un loc plin de istorie, într-un spaţiu care a fost martor al trecerii timpului. Priveam turnul înalt ce se întinde precum o axis mundi spre cer şi încercam să îmi imaginez trecutul atât de diferit de la un secol la altul al bisericii. A trecut de la templu păgân la biserică ortodoxă. A trecut de la un loc unde se sacrificau jertfele(fiind considerat a fi un templu roman al zeului Marte), la un spaţiu unde divinitatea guvernează şi astăzi.


În arhitectura bisericii aproape că nu am regăsit influenţe bizantine, specifice bisericilor ortodoxe(doar absida semicirculară a altarului mă duce cu gândul la stilul bizantin). Cu toate acestea, de îndată ce am intrat în naosul sufocat parcă de istorie şi presat de zidurile mult prea groase am descoperit o pictură murală veche, dar cu influente bizantine. Elemente precum capiteluri, pietre funerare, coloanele, cărămidele cu inscripţii romane şi mai ales tuburile de canalizare dau un plus de unicitate arhitecturii.


Aş vrea să pot să îţi descriu mai bine sentimentul care m-a cuprins atunci când priveam zidurile groase şi turnul ce se termina precum o piramidă undeva departe de mine. Am pus mâna pe piatra romană ce stătea la temelia lăcaşului şi simţeam cu mâna mea trecerea timpului. Nu doar că o vedeam, ci şi o simţeam...duritate, asprime, răcoare.

Ici-colo apăreau brâuri în zig-zag de cărămidă roşiatică ce împlineau decorul arhitectural. Coloanele sau bucăţile masive de piatră ce stăteau la temelia zidurilor transformau edificiul într-un adevarat monument.


Aspectul arhitectural, care mă duce cu gândul mai mult la un templu păgân mi-a inspirat în acelaşi timp un sentiment ce m-a făcut să consider edificiul unul dintre cele mai sacre construcţii văzute de mine şi, fără îndoială, să consider arhitectura Bisericii Densuş cea mai frumoasă şi unică din România.

Internship platit cu biroul la munte

Bine v-am regasit!  Acum 11 luni scriam pentru ultima data pe blogul personal. Au fost de atunci zile in care mi-am cautat dori...