1 Mai muncitoresc m-a gasit anul acesta in Jud. Cluj, aproape de Municipiul Turda de unde a venit cea mai interesanta propunere pentru a petrece ziua nationala fara munca, cazuta oricum in weekend, intr-o zi libera. Spun ca a fost cea mai interesanta propunere intrucat aflasem de cateva luni faptul ca, una din fostele componente ale Lotului Olimpic National la Geografie din Jud. Cluj, veterana si astazi studenta cu loc in camin si note bune la UMF, locuieste in cadrul unei arii protejate. Cum asa? Se pare ca aria protejata a lacurilor din Turda s-a extins, cantonand astfel si terenul, cu casa si gradina, proprietate privata, acolo unde prietena ce mi-a lansat invitatia locuieste. Astfel am petrecut 1 Mai intr-un sit Natura2000, o retea europeana de zone naturale protejate ce cuprinde un esantion reprezentativ de specii salbatice si habitate naturale de interes comunitar. Si... cum sa ratez eu ocazia de a petrece de 1 Mai cu voie buna pe un teren privat, dar totusi intr-o rezervatie naturala, Saraturile si Ocna Veche, arie protajata de importanta nationala, cu valoare mixta. Ciudat este ca in aceasta unitate nu sunt permise constructiile altor cladiri sau anexe, in pofida detinerii dreptului de proprietate, insa restul activitatilor gospodaresti se pot desfasura normal.
Drumul pana la Turda e scurt asa ca, fara sa ne dam seama ne gasim in centrul municipiului. O luam pe strada Castanilor, mai cumparam de pe drum un covrig, o bomboana si ajungem in Bai, pe Drumul Ceanului, care delimiteaza cele doua areale ocrotite(Durgau -Valea Sarata de microdepresiunea Baile Sarate Turda), ale caror management adecvat pentru protectia naturii a fost implementat curand, in 1 noiembrie anul trecut.
Campul de sare e indiciul ce tradeaza modificarea peisajului intalnit pana atunci intr-un intins alb, unde pluteste in aerul uscat un miros aparte, solul primeste un colorit specific galbui, iar plantele de saratura isi fac aparitia. Valoarea peisagistica creste pe masura ce ne apropiem de locatia stabilita, insa ziua de 1 Mai schimba parca adevarata valoare a rezervatiei, iar zona lacurilor antroposaline devine una antropogratareasca.
Petrecaretii au parcat masinile langa gratare si au dat startul la voie buna. Mingi aruncate in aer, umbrele viu-colorata, gratare fumegande, scaune pentru picnic, muzica si bautura - "ingredientele perfecte" pentru un comportament tipic romanesc intr-o arie protejata. Ei bine de aceasta data ecologistul din mine nu striga atat de puternic si ma gandesc doar la faptul ca, oamenii aceia nu au de unde sa stie ca terenul unde petreceau e o arie protejata, ce-i drept redimensionata nu de mult. Nu gasim nici un indicator care ar trada adevarata valoare a acelei zone, ci dam numai peste o tabla cu "Baile Sarate Turda".
Ajunsa in gradina gazdei, o fidela participanta si iubitoare a competitiilor cu tematica geografica, mi se parea un lucru inedit sa stiu ca acolo mai era totusi o parte a ariei protejate, iar noi puneam jar pe foc. Ei bine, pentru acest lucru am ales sa petrec 1 Mai in Turda, la Bai, in Rezervatia Naturala "Saraturile si Ocna Veche", pentru ca nu incalcam nici o lege, iar restrictiile din zona in care ne pozitionam permiteau ca noi sa petreceam in felul nostru chiar si de 1 Mai (fiindca reprezenta o proprietate privata), in ciuda faptului ca ne gaseam intr-o zona mai valoroasa din punct de vedere natural si peisagistic. Insa repet, pentru a nu exista oameni al caror scop in viata este acela de a pune bete-n roate, faptul ca, socotesc necesara nevoia amplasarii a cat mai multe indicatoare ce identifica specificul acelei rezervatii, intrucat lipsa unor atentionari nu vor impiedica niciodata disparitia comportamentului neadecvat in spatiile deschise ale ariilor protejate.
Lacul Saracului, cu o salinitate numai buna sa te tina la suprafata si imprejmuit in mod natural de stufarisul in care observ cu atentie ca-si aveau adapostul cateva rate negricioase strajuia practic gardul gradinii noastre, aflata intr-un plan superior luciului de apa. Asa ca, privirile imi erau atintite mereu spre balta linistita ce era tulburata din cand in cand de pescarii ce-si aruncau plictisiti momeala.
Pornind spre zona Lacului Roman(actualul strand din Bai, golit si umplut din nou cu o apa a carei salinitate este remarcabila), trecem pe langa Lacul Saracului sau Cichi, vazut si din gradina ceva mai inalta a gazdei noastre, si Lacul Privighetorii. Aici vegetatia ierboasa de saraturi este din ce in ce mai frecventa, iar sarea regasita la suprafata solului schimba aspectul locului. Plimbarea continua spre intrarea in Grazina Zoologica Turda vizitata tot intr-o "excursie de studiu" in primavara anului trecut. Peisajul deprimant era acelasi, insa aflu de la localici vestea buna ca, dimensiunile gradinii zoologice vor creste, fiind observabil inca de la intrare un santier intr-un stadiu incipient. De altfel, am ocolit pana la urma intregul perimetru al gradinii zoologice si intr-adevar aceasta pare ca se va mari cu 3-4m spre exterior. Plimbarea a fost presarata si cu un fior rece ce ne-a strapuns la auzul racnetelor leilor ce se dispersa infundat in microdepresiunea Bailor de la Turda. Era ora cinei, iar felinele infometate se faceau auzite in intreaga zona. Vedem apoi si cateva caprioare slabite si fara frica de vizitatori pe care le hranim din mana cu ierburi verzi.
Urcam pe langa Lacul Fara Fund sau Lacul Tarzan, dupa cum ii spun localnicii, format si el prin prabusirea tavanelor vechilor camere de exploatare a sarii, printr-o padure de stejar si nuci batrani. Specifica zonei microdepresiunii Bailor Sarate Turda este lipsa padurilor, insa acestea apar in partea de Sud si Est a perimetrului protejat, zona impadurita undeva in anii 1900, o data cu dezvoltarea complexului balneo-climateric de atunci. Localnicii spun ca, in aceasta zona a padurii, in timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial nemtii isi ascundeau acolo tancurile, astazi ramanand urmele unor gropi imense sapate de acestia unde isi adaposteau artileria, grenade vechi de jumatate de veac mai gasindu-se uneori si astazi, insa acest lucru este unul foarte rar.
Ajungem in final pe "Cele 3 Stele", dupa cum numesc zona localnicii, pe podul unuia din cele trei dealuri situate in Estul Turzii, locul de unde vedem o parte a orasului, Ariesul linistit, iar in partea opusa, cariera de calcar de la Sandulesti si Trascaul cu a sa spartura in maruntaiele muntelui, Cheile Turzii.
Asadar, 1 Mai 2011 a fost unul tematic, petrecut intr-un sit Natura 2000, ce se identifica cu Rezervatia Naturala Saraturile - Ocna Veche, sub forma unei excursii de studiu in care-am imbinat relaxarea de a fi la picnic cu utilul si placutul, in compania unei vechi si dragi mie prietene ce intelege intai de toate geografia cu sufletul si care inca-si mai pastreaza acea autenticitate a ONGistilor. Cat despre ceilalti petrecareti alaturi de care am impartit momente placute am numai cuvinte de lauda si promisiunea ca vor mai fi iesiri de genul.
Potentialul turistic al zonei Municipiului Turda si al orasului in sine promite multe, iar dupa spusele celor interesati de subiect, se vrea ca frumosul oras sa devina, in urmatorii ani, cel mai important oras turistic din tara. Asa sa fie!
Comentarii
Trimiteți un comentariu