Seria 3 de tabara in Apuseni, la poalele Masivului Bedeleu i-a adus alatur de noi pe timisorenii fideli revenirii an de an la programele noastre, astfel incat am petrecut o saptamana de-a dreptul placuta, atat pentru noi, monitorii Adeona, cat si pentru micii si in devenire montaniarzii timisoreni.
Revederea cu cei care anul trecut urcasera chiar pe Vf. Retezat si bateau Retezatul la picior s-a transformat incet, incet intr-o adevarata expeditie prin subteranul calcaros al apusenilor, acestia fiind pana acum singurii participanti care au descoperit frumusetea Pesterii Poarta Zmeilor, cocotata in maruntaieie Bedeleului, printre paduri de fag si poteci ce urca pana ajungem la punctul de belvedere de unde vedem intreaga Vale a Ariesului.
Traseul spre Platoul Sipote Sus a fost ideal pentru depanarea amintirilor “coapte” cu un an inainte, in tabara din Retezat. Fara sa ne dam seama, printre povesti, rasete si voie buna, atentionarile noastre prezente la fiecare abatere de la poteca a copiilor sau alte lectii despre natura pe care le dam participantilor de fiecare data cand avem ocazia, ne si vedem sus, pe Platou la Sipote. Nu pierdem timpul si coboram in sir indian la cascada, cu aparatele pe pozitii caci spectacolul natural si cascada de travertin avea sa ne incante privirile si sa fure o parte din frumusetea naturii printr-o simpla poza... insa adevaratele emotii, sentimente si reactii la fiecare picatura rece ce te atingea tandru au ramas inca acolo si-asteapta sa fie retraite ori de cate ori vom reveni la taramul calcarului. Pozele vor vorbi mai bine in aceste momente insa repet, adevaratele emotii si adevaratul fior al acelei comuniuni intre om si natura vor fi mereu la intensitatea maxima chiar in mijlocul comorilor naturale.
O iau usor prin stanga Cascadei Supote Sus, impozanta prin manunchiul de muschi verde crud asternut de o parte si de alta a curgerii de apa, al carei prag de 10-15 m formeaza o frumoasa cascada cu un potential turistic deosebit. Picurii devin tot mai multi si observ ca maioul imi este deja ud. Fara sa imi dau seama am ajuns deja in grota din spatele cascadei, racoroasa si la fel de umeda precum intreaga arie dimprejurul caderii de apa. Cateva poze surprind desprinderea rapida a picaturilor de apa de tavanul intunecos. Impreuna cu ai mei colegi de echipa, Loli si Adi ajungem exact in spatele apei in cadere. Atunci aparatele foto se atintesc parca la comanda inspre noi si incepe sedinta foto. Eram cuprinsa de o emotie puternica, insa fara a lasa adevaratele sentimente sa izbucneasca incercam sa-mi maschez bucuria copilareasca. Imi amintisem numaidecat de racoroasele dusuri facute sub cascada parca de gheata in vara anului 2009, intr-o frumoasa “miniexpeditie” cu cortul in Muntii Trascau.
Si acum apa era la fel de rece, fiorul de-ti traversa rapid intreg corpul la fel de taios, iar aerul cald ce te lovea de indata ce ieseai inapoi pe platou la fel de calc. Cu greu ne despartim de Cascada Sipote Sus, atat noi cat si copii si luam calea de intoarcere. Ca de fiecare data, subiectul arhicunoscut despre mancare, intrebarile nelipsite si obsedante “cat mai avem?”, “mai avem mult?” ne impanzeau la propriu la orice pas. Insa satisfactia noastra era imensa intrucat tinerii participanti s-au aratat mai mult decat multumiti de frumusetea traseului montan. Era de asteptat ca astfel de copii cu atat de mult bun simt, care stiu pentru ce vin in taberele Adeona si isi doresc cu adevarat sa invete si sa descopere lucruri noi, sa fie cu adevarat bucurosi pentru ca au bifat inca o cascada superba pe lista celor vazute de ei in taberele Adeona, alaturi de fromoasa Cascada Lolaia sau Cascadele de pe Valea Pietrele din Retezat.
Activitatile de la cabana au animat intreaga curte. Suprafata deloc neglijabila ce ne permite sa ne desfasuram toate activitatile in incinta taberei s-a transformat treptat in terenuri de fotbal, tenis cu piciorul sau badminton. Campionatul sportiv a scos astfel in fata cea mai buna echipa la badminton, cine altii decat cei doi frati germani Kraft si prietena lor, vietnameza Tutu care i-au batut mar pe romanii ce cu greu le faceau fata fiecarui meci.
In una din dupamase, daca bine-mi mai amintesc(scriu acum din a5-a serie de tabara) natura ne-a dat o lectie multora dintre noi. Dupa multe zile insorite, cu amiaze fierbinti si aer cald ce te apasa mereu pe crestetul capului au aparut pe cerul din Salciua nori aducatori de furtuna. Trei ore de ploaie cu aspect de vijelie ne-au impins pe toti in cabane si n-am mai indraznit sa iesim de acolo pana ce ploaia, fulgerele si tunetele au incetat. Pana sa inceapa ploaia, priveam de pe veranda cabanei cum Bedeleul era “bombardat” de-a dreptul de fulgere asa cum doar in filme vezi ce faceau legatura cu cerul si pamantul. Era precum o axis-mundi luminata de care trebuie oricand sa ne ferim, sa fim precauti si sa le evitam, mai ales atunci cand suntem pe munte, in traseele de creasta. Calcarul atrade fulgerele? Nu stiu daca e mit sau adevar, insa cu siguranta cei ce cunosc zona pot afirma ca expozitia Bedeleului atrage la fiecare ploaie zeci si sute de fulgere. Localnicii spuneau ca de 10 ani nu a mai fost prin aceasta parte a Vaii Ariesului o astfel de ploaie, asa ca ne-am aratat bucurosi ca am fost martorii unei adevarate demonstratii de forta pe care natura ne-a dat-o in acea zi. A fost o lectie ce ne amintea de faptul ca, “natura nu ne cere sa fim geniali, ajunge sa fim rationali”. Asa ca, oricat de geniali, de olimpici, de ingineri si de mari doctori docenti am fi, in fata naturii suntem o simpla creanga atat ce fragila, ce oricand se poate rupe sau oricand poate disparea cu totul. Lectia ne-a aratat ca forta naturii este nemasurabila si niciodata aceeasi de la o situatie la alta. Fara a mai lungi povestea, inchei prin a-ti spune ca deznodamantul spectacolului a fost reprezentat de un incendiu descoperit pe crestele Bedeleului. Unul din zecile de traznete ce loveau stancaria Masivului a iscat un incendiu, carbonizand o suprafata de padure ce si acum o reperez cu usurinta de pe veranda cabanei. Focul se mai extindea mult, insa ploaia a domolit flacarile pornite in mod natural, stingandu-le tot dupa randuiala naturii, fara ca omul sa intervina. Se spune ca echilibrul planetei a disparut de cateva decenii, insa acolo unde omul traieste respectand natura, asa cum in Apuseni motii vietuiesc de zeci de ani, dupa fiecare ploaie curcubeul apare nestingherit. Asa cum a aparut si la noi...
Alta drumetie ne poarta pasii inspre Huda lui Papara, cea mai lunga pestera din Muntii Trascau, o forma endocarstica sapata in calcare masive de varsta jurasic superioara, cu o lungime de 2022m. La intrare tavanul inalt de 40m al pesterii se deschide impozant pe peretele vertical al muntelui Bulz, inalt de 909. Ieri, 24.07.24, am petrecut cateva ore in intunericul din subteranul pesterii Huda lui Papara, echipata cu costumul de neopren, nerabdarea specifica mie atunci cand iau parte la experiente noi si bucuria nespusa pentru ca, “am facut-o si pe asta”. Asadar, mai multe informatii despre Huda lui Papara intr-un articol viitor, poate in cel despre seria 5 de tabara.
Singurii de pana acum care au reusit sa ajunga sus pe Bedeleu, la Pestera si Portalul Poarta Zmeilor au fost timisorenii ambitiosi ce si-au dorit mult sa intre in cea mai veche pestera din Muntii Trascau. Portalul impozant, aflat la 15m de intrarea in pestera a reprezentat un bun prilej pentru taberisti de a se fotografia cu a naturii creatie. Am urcat cu totii pana la 1150m altitudine pentru a sparge cu lumina frontalei monotonia primordiala parca a pesterii lunga de 125m. Stalactite mici agatate de tavanul pesterii, o stalagmita mare ce atrage atentia copiilor, coloane si racoarea pesterii au reprezentat punctul de interes al traseului. Pozele vor vorbi si de aceasta data...
Escalada pe panou artificial, plimbarile cu bicicletele si caiacul au reprezentat activitatile “bomba” din tabara. Am facut si poze, ne-am si udat, unii mai curajosi si buni innotatori au intrat cu totul in apa Ariesului spre amuzamentul celor de pe mal.
La catarat cu totii incercau sa doboare recordul stabilit cu o saptamana inainte. Discoteca pe poteca a fost prilej de relaxare prin dans, iar seara de carnaval a fost momentul in care atmosfera s-a destins in totalitate, iar rasetele si voia buna au impanzit sala de mese unde spectacolul era in toi.
Focul de tabara a fost nelipsit, la fel si pozele de final de tabara si promisiunile ca vor reveni si la anul.
Cu siguranta usa, sau mai bine spus usile cabanelor noastra vor ramane mereu deschise pentru taberistii ce raspunt atat de povitiv activitatilor noastre si ne dau in acelasi timp si noua un feedback pozitiv pentru tot ceea ce incercam, si reusim de cele mai multe ori, sa le oferim tinerilor participanti in taberele la munte.
Pe curand!
Catai distractia!
RăspundețiȘtergereEste, este! :)
RăspundețiȘtergere