Vacanta ideala - la munte!


Stau intr-un hamac ecuadorian viu colorat, privesc Bedeleul cu pereti-i albiciosi de stanca pudrati pe deasupra cu verdele padurii. Cerul e albastru ca lacrima, aerul cald se domoleste parca dupa un pahar rece de apa de izvor, iar zgomotele taberei nu ma lasa sa adorm.
In cateva cuvinte... a inceput vacanta ideala! In natura, la poalele Masivului Bedeleu, in Muntii Trascau, printre taberistii care au calcat deja de pragul activitatilor noastre, unii reticenti la inceput, dar increzatori intr-o viitoare revenire, altii mai mult decat entuziasmati de revederea cu noi, monitorii Adeona, ce asteptam sa-i invatam pe micii montaniarzi cat mai multe din tainele naturii, din farmecul regasit in mijloc de natura, acolo unde se leaga prietenii si se formeaza caractere. 


Duminica, 3 iulie 2011, mi-am umplut rucsacul cu speranta pentru o vara minunata si am luat-o din loc fara regretul ca voi parasi pentru cateva luni menghina urbanului de care ma saturasem pana peste cap si am poposit in locatia din Apuseni a Taberelor Adeona,  unde-mi voi petrece intreaga vara, intr-un decor demn de invidiat, printre prieteni vechi si noi, alaturi de care momentele unice petrecute in natura si clipele speciale se vor intipari din nou in amintirea mea. 

Reved si acum popasul meu in Salciua, acolo unde locatia taberei inglobeaza dorintele taberistilor devenite realitate de a petrece o saptamana la munte intr-o tabara care se anunta inedita. In seria a2-a de tabara mi-am facut si eu aparitia. Am cunoscut un nou coleg monitor despre care-ar fi multe bune si frumoase de povestit, m-am revazut cu prieteni ce anul trecut fusesera in tabara in Retezat, iar anul acesta au ales sa descopere si frumusetea Muntilor Apuseni, respectiv fascinantul Masiv Bedeleu, ascuns in partea de mijloc a Muntilor Trascau. Printre acestia, un mai vechi prieten si iubitor al conceptului de olimpiada nationala de geografie, alaturi de cativa colegi de clasa si prieteni “de joaca” s-a bucurat alaturi de noi intr-o tabara reusita, bine-meritata dupa un efort sustinut pe parcursul anului scolar. 


Piesa de rezistenta a taberei pare a fi deocamdata panoul artificial de escalada ce e precum mierea pentru albine. Copii catara, fac concursuri, iar noi speram ca o mica parte din acestia isi vor descoperi inclinatiile sau pasiunile pentru canoe, escalada, plimbari cu bicicletele, speologie sau pur si simplu munte si natura. Imi amintesc si acum de un micut din clasa a3-a ce urca preacum un paianjen uman panoul si se agata fara sfiala de prizele viu colorate. La concurs, castigatorul a fost baietelul hiperenergic, aproape cel mai mic dintre participanti, un pusti care i-a “umilit” pe cei mai mari printr-o “ascensiune” de numai 13 secunde pana in capatul traseului. De acolo micutul striga mandru Adeona, poate ca semn de mandrie pentru ca e si el o mica parte din ceea ce reprezinta activitatile  noastre sau pur si simplu pentru ca el considera faptul ca Adeona e mereu la inaltime.



Caiacul a fost de asemenea o activitate mult asteptata de copii, iar la final cu totii s-au aratat foarte multumiti de buna lor alunecare pe apa Ariesului ce serpuieste la poalele Bedeleului. Isi asteptau randul linistiti, isi primeau casca, vesta de salvare, dupa care urcau in caiac. Primeau si padela, iar de aici totul tinea doar de ei. Urmau instructiunile noastre si astfel alunecarea pe luciul apei avea sa fie una reusita. Am auzit de nenumarate ori replica exclamativa binecunoscuta a copiilor: “mai vrem”. E cea mai mare multumire pe care o primim de la acestia... zambetul si entuziasmul lor, iar asta ne bucura foarte mult. Simteam ca am facut treaba buna, ca i-am invatat ceva nou, iar micii montaniarzi intra intr-o lume a lor de poveste, asa cum doar in taberele adevarate o poti regasi. 



Privesc in departare spre stancaria Bedeleului. Masivul impozant se deschide falnic dand nastere unei panorame surprinsa in tablourile sugestive in care natura isi arata o parte din comorile descoperite doar de cei ce inca isi mai gasesc relaxarea si oaza de speranta doar intr-o clipa de visare traita acolo unde natura ne lasa sa-i descoperim candoarea si farmecul inegalabil. 



Privesc printre copacii ce nu se lasa inca plecati de caldura ce pune stapanire pe Salciua tacuta. Printre frunze si crengi vad la mai putin de 50m luciul apei curgatoare ce ma imbie cu sunetul curgerii la o sesiune de balaceala in apa-i racoritoare. Valurile sunt bune pentru o portie de adrenalina cu caiacul, insa cele doua ore de “liniste” din curtea cabanei pana la ora cinci aproape ca au fugit pe langa mine. Bateria laptopului aproape ca a ajuns la sfert asa ca povestea pare sa se apropie de final. 




Ma bucura enorm faltul ca sunt acum, aici, la Salciua, printre copii ce au atat de multe de invatat de la noi, monitorii care suntem mereu gata sa le oferim o tabara plina de experiente inedite, incarcata de emotii placute si imagini care sa le aminteasca mereu de atmosfera tipica taberelor. M-am bucurat atunci cand micutii puneau zeci de intrebari, cu tenta fantastica ce-i drept, inspirata din filmele de la TV, in legatura cu tehnicile de acordare a primului-ajutor. Se pare ca atelierul prin care le explicam si ii invatam cate ceva despre tehnicile esentiale in caz de accident si situatii neplacute au sters de pe lista lunga de intrebari specifice varstei lor pe acelea din categoria de acordare a primului ajutor. Le-am vorbit impreuna cu colegii de echipa despre avalanse, au recapitulat nodurile de escalada si mult prea cunoscutul nod 8, au aflat despre diferitele tipuri de escalada, ciclism si tehnici specifice canoeingului. 






Seara de carnaval a reprezentat pilula de ras pentru toti taberistii. Scenete care mai de care mai ingenioase, momente care au furat de pe buzele participantilor un zambet sincer, dans, probe de dictie si raspunsuri spontane adresata de catre membrii juriului compus, evident din noi, monitorii Adeona, pusi pe sotii si glume de tabara. Discoteca a fost si ea prilej de distractie. Dupa o zi de traseu la Huda lui Papara sau o plimbare cu bicicletele pana la Cheile Rametului, discoteca pe poteca era prilej de topaiala pentru micii excursionisti. Intre timp copii nu se puteau desparti nici de panoul de catarat asa ca... discoteca s-a mutat in aer liber, langa panoul de escalada, iar cei ce catarau urcau metru cu metru si priza cu priza parca pe ritmuri de muzica.
In concluzie, dupa un inceput de vara petrecut in Cluj, cu gandul clipa de clipa la taberele de vara, au venit si zilele in care ma aflu aici. 




Cu greu imi amintesc de blogul care asteapta sa-i fie povestite noi experiente, amintirile adunate pe parcursul fiecarei serii de tabara, asa cum articolul de azi povesteste cate ceva despre seria a2-a, despre participantii veniti din Turda, Deva si Cluj-Napoca, scolari din clasele primare, copii de la generala sau liceeni. Insa cu totii au colaborat foarte bine cu noi, iar la final s-a lasat cu aplauze, diplome pentru fiecare participant si profesorii care i-au insotit si carora trebuie sa le multumim pentru colaborare si cu promisiunea primita din partea copiilor ca vor reveni la anul si in excursiile de weekend organizate de Adeona.
Va asteptam cu drag, intr-o formula si mai mare poate, cu experiente inedite! Veti fi mai buni la caiac, veti catara mai bine, pedalatul pe bicicleta va va parea poate mai usor, drumetiile montane va vor parea mai usoare, iar panta urcata fara prea mult efort. 






Sa ne revedem cu bine!

Va dau intalnire tot aici, pe blog, sau chiar in mijlocul taberelor, in Salciua, Muntii Trascau pentru o poveste despre seria 3 de tabara, petrecuta cu prietenii din Timisoara, tineri si profesori ce participa la activitatile noastre de mai bine de cinci ani. E o poveste la fel de frumoasa despre ei, despre munte, despre lectia pe care natura ne-a dat-o pe parcursul acelei serieii de tabara.




Vreme buna!