Salut!

NU E NEAPĂRAT SĂ CITEŞTI CEEA CE SCRIE AICI!
văd că ai continuat să citeşti...asta e bine - îţi mulţumesc(pentru curiozitate)!
înainte de a-ţi arunca privirea printre rânduri sau de a te lăsa dus de val de muzica care, ca prin minune, se porneste singură(doar dacă dai puţin mai jos cursorul-până la "sunete pierdute") îţi spun câteva vorbe prieteneşti: mi-a fost greu până am învăţat să descopăr locurile în care m-am regăsit pe mine şi lucrurile în care credeam cu adevărat...mi-am urmat doar visul şi am facut tot ce mi-a stat în putintă să îl îndeplinesc! aşa am ajuns să cunosc care e drumul cel mai scurt spre infinit; sunt multe de spus, însă îţi spun doar atât: urmează-ţi visul, fă în viaţă ceea ce îţi place cu adevărat(oricât de greu ar fi) - crede în tine şi în pasiunile tale!
ceea ce vezi tu aici este "blog-ul geografic", aşa cum îmi place mie să îl numesc. uneori îmi ocup timpul scriind despre tot felul de locaţii vazute de mine, care mi-au atras atenţia într-un mod plăcut.
deocamdată creionez blogul care se vrea a fi unul geografic cu nuanţe de tranziţie artistică!
jos de tot găseşti şi un argument care ar putea să poarte practic si titlul "despre mine"; când ai o pasiune, ai şi un mod de viaţă specific şi...cam acest aspect vreau să ţi-l prezint!
citindu-mi blogul, vei ajunge să mă cunoşti mai bine şi poate, vei regasii şi în tine o parte din ceea ce îmi place mie să numesc "ArtGeo Life".

va urma! stai aproape!



Sunete Pierdute

miercuri, 2 noiembrie 2011

Exchange EGEA Cluj-Napoca - EGEA Sighetul Marmatiei



Daca am inceput studentia cu dreptul si-am intrat direct in pielea studentului geograf nu puteam sa nu devin in cel mai scurt timp de la inceperea anului universitar membra activa EGEA -European Geography Association for students and young geographers. Asa ca, implicarea noastra, a bobocilor de la Cartografie anul I si nu numai, nu a intarziat sa apara, iar weekendul acesta am luat parte la primul exchange, cu Sighetul Marmatiei.


In perioada 27 oct. - 30 oct. am petrecut asadar timp alaturi de geografii maramureseni si clujeni in stilul nostru caracteristic, cand am imbinat utilul cu placutul, excursiile cu serile de distractie, momentele de socializare cu euforia ragasita printre noi in fiecare noapte petrecuta de maramureseni in Cluj.


Intampinarea oaspetilor a fost in Campusul Hasdeu, iar in cateva ore de la sosirea lor aici ne-am si adunat membri EGEA la o seara de Karaoke unde ne-am facut auziti, remarcati si chiar rasplatiti pentru show-ul facut. Am cantat intreaga noapte de la Coldplay, Brian Adams, Voltaj, Dincolo de nori sau Born Free, pentru ca miza era o sticla verde, de toata frumusetea, plina pe deasupra de Jagermeister. Intr-un final am castigat jumatate de sticla din a carei shoturi am baut pana la urma cu paiele... cunoscatorii vor stii si de ce. Intr-un final am mers si spre casele noastre sau inca la o tura prin camine si abia dimineata am ajuns acasa. Urmatoarea zi, vineri se anunta un tur al orasului destul de solicitant, prezentari la facultate si din nou o seara de socializare.


Vineri dimineata pana in ora 11 ne-am adunat pana la urma cu totii si am pornit din fata Casei de Cultura, Pta. Lucian Blaga in a descoperi alaturi de studentii maramureseni frumusetea Clujului, caci e o toamna nebun de frumoasa la Cluj.
Ghidul nostru a fost Maria Bontidean, masteranda a Facultatii de Geografie, care ne-a oferit informatiile necesare pentru un astfel de tur.


Am trecut pe langa vechile ziduri ale Cetatii Clujului si am ajuns apoi la Biserica Piaristilor sau a Iezuitilor, emblema a barocului, cu un interior ce uimeste prin stralucirea, bogatia si abundenta ornamentelor.





Bifam si cladirea centrala a Universitatii "Babes Bolyai", statuia "Sfantului Gheorghe ucigand balaurul", Biserica Reformata, dar si curtea interioara a Liceului Teologic Reformat, astazi monument istoric construit in sec XVIII-XIX.








Ajungem si la Bastionul Croitorilor care astazi gazduieste sediul Centrului de cultura urbana, intram in Turnul Croitorilor si gasim de sus o imagine a Clujului splendida. Trecem pe langa Teatrul National si ramanem pentru cateva minute in Pta. Avram Iancu, la statuie, dupa care intram sa vada si sigetenii interiorul Catedralei Ortodoxe, si ea monument istoric.







Traversam apoi pietonala de pe Eroilor si ajungem in Pta. Matei Corvin unde admiram piata, "strada in oglinda" si intram apoi in Catedrala "Sf. Mihail". Despre emblema goticului din Cluj am aflat, si eu, lucruri noi legate de turnul bisericii, care este cel mai inalt din tara avand 80m. Cat despre cal am aflat o alta curiozitate si nu, nu este vorba despre coada... ci despre picioarele lui. Fiindca toate picioarele cabalinei sunt pe suprafata soclului se spune ca acel calaret, Matei Corvin, a murit de moarte naturala.







Spre finalul turului trecem pe langa casa lui Matei Corvin, acolo unde s-a nascut cel mai mare rege al ungariei. Ajungem si in Pta. Muzeului, vechiul centru al cetatii unde incheiem programul primei parti a zilei, turul orasului.




Spre dupamasa pornim intr-o aventura pe doua roti. O nebunie pusa la cale pe nemancare, cuantificata in realitate dupa ce ne-am umplut stomacurile si am hotarat sa inchiriem bicicletele galbene pentru studenti din Campusul Hasdeu. Zis si facut!



Si uita-ne pe doua roti prin centrul Clujului, foarte distrati, insa prudenti la trecerea strazii si extuziasmati la fiecare depasire pe care o faceam. Am trecut pe langa Facultatea de Chimie, am traversat Parcul Central, pe langa Chios si in final am oprit la Cluj Arena, caci sambata seara era meci mare si-am cumparat bilete pentru evenimentul sportiv. De aici eram la o aruncatura de bat de pista pentru biciclete de pe malul Somesului Mic. Ajungem apoi in Parcul Rozelor unde eu personal am ajuns pentru prima data, cu toate ca locuiesc de 19 ani in Cluj, si am vazut in sfarsit cum arata concretiunile de Feleac(trovanti), despre care eu doar am auzit inainte.






Ca sa ajungem si pe Dealul Cetatuii, la Belvedere, o taiem pe langa bicicleta pe Taietura Turcului, pedalam pana ne incalzim bine de tot pe Str. Masinistilor, trecem pe langa Stadionul CFR si suntem ca si ajunsi la destinatie. Prindem un frumos apus de toamna de pe Dealul Cetatuii unde ni se deschide intreaga panorama a Clujului si a Culoarului Somesului Mic din care se desprinde ici-colo cate o axis mundi reprezentata de cate o turla de biserica. Incercam si un joc de teambuilding care se bazeaza pe increderea intre cei care il pun in practica.




Seara a fost intalnire la facultate pentru prezentarea celor doua entitati EGEA Cluj-Napoca si Sighetul Marmatiei prin intermediul unor filmulete cu activitatile si participarile la diferinte evenimente a celor doua organizatii. Si fiindca era vineri, o seara in Janis a fost nelipsita. Compania geografilor si berea la metru ne-a tinut acolo pana dimineata cand ne-am lasat intr-un final epuizati de atat dans pe acorduri de folk, pentru ca intr-un final am ajuns si la folk.






Sambata am vizitat orasul salinei, Turda, si bineinteles Salina de la Turda, un obiectiv turistic de top in Transilvania si printre cele mai importante ale Jud. Cluj. Am avut ocazia din nou, sa fac pe ghidul dupa cum au apreciat unii, oferind informatii oaspetilor din Sighet despre regiune, plantele de saraturi, rezervatie, atestarea orasului, istoricul salinei, cutele diapire si multe altele. Si cam atat a fost cu ghizii... pentru ca din partea salinei nu am primit ghid, intrucat eram doar 15 persoane si nu 20, intr-un grup organizat. Nu am sa spun prea multe despre acest lucru, ideea este ca functionara de la ghiseu a fost o nesimtita si a dat dovada de neprofesionalism prin felul si intonatia cu care mi-a vorbit si ca sa nu-i fac un mic scandal am lasat-o asa si i-am reprosat doar faptul ca vrem noi sa facem turism in Romania, avem obiective si potential, dar nu avem forta de lucru calificata. Ea cu siguranta nu era una calificata...



Acum te intreb pe tine... cine oare ar fi mai interesat decat noi, studentii la geografie, de informatiile pe care un ghid autorizat si atestat ni le-ar putea oferi?
Unul din ghizii de acolo a asistat la discutia mea cu stimabila functionara nesimtita si s-a oferit sa ne conduca putin, timp in care ne va vorbi el cateva cuvinte despre salina. Era un masterand al Facultatii de Geografie,
asa ca s-a simtit dator sa nu ne lase in pom. De langa informatiile primite de la el am mai informat si eu colegii alaturi de care vizitam salina de fiecare data cand ajungeam in parti importante ale acesteia. Pana la urma bine-a fost.







In Mina Rudolf ne-am facut auziti si remarcati. Pe langa repetitiile si incercarile de a fi pozati in aer atunci cand saream cu totii, salutul specific EGEA a atras privirile entuziaste ale vizitatorilor care ne filmau si fotografiau precum pe niste veritabile importante persoane. Am coborat si la lac pentru o tura cu barca, insa putin esuata, intrucat nu prea excelam noi in ale vaslitului. Am incercat si eu sa trec la vasle, insa fara rost... am stat mai bine pe margine si am continuat sesiunea foto.








Dupa vizitatea salinei ne-am plimbat prin centrul orasului, care se vrea a deveni in urmatorii ani cel mai important oras turistic din tara.
Ajungem si la Biserica Reformata, in preajma careia este si Palatul Voievodal ce gazduieste astazi Muzeul de Istorie.







Ajunsi la Cluj distractia se muta pe stadion unde s-au intalnit echipele "U" Cluj si Dinamo Bucuresti. Scorul a fost 0-0, iar meciul plictisitor asa ca dupa terminarea ultimei reprize am transferat distractia la baza Piezisei, in localul unde se aduna egeistii dupa fiecare sedinta. Am avut DJ bun, muzica buna, bere si mai buna asa ca atmosfera specifica EGEA nu a lipsit sa apara. S-a dansat cu scaunele sus, am stat pe jos, am facut trenuletul si in final am beneficiat de o ora de distractie in plus, intrucat in acea noapte s-a trecut la "ora de iarna". Distractia s-a incheiat pe la 5 si ceva dimineata, dupa ora de iarna, si de aici tragi tu concluzia despre atmosfera si despre cat de bine ne-am simtit cu totii...


Duminica spre amiaz ne-am adunat cu totii(aproape) pentru a trage linie primei parti a exchange-ului dintre EGEA Cluj-Napoca si EGEA Sighetul Marmatiei, iar feedbackul a fost unul pozitiv.
Asadar, peste doua saptamani vom merge in Sighetul Marmatiei, acolo unde traditiile maramuresene sunt la ele acasa.


Imbratisari geografice!

0 comentarii:

Trimiteţi un comentariu

Give geography it's place!

Poate te intrebi de ce geografie... si ma intreb si eu "de ce?"

Pentru ca in ultimii ani am invatat sa valorific natura, sa privesc cu un anumit spirit de cercetare lumea din imediata apropiere si mai apoi frumusetile celorlalte continente incarcate prin prisma diversitatii culturale si naturale.

Timpul mi-a adus alaturi persoane, mentori, modele demne de urmat care mi-au sadit inca de copila dorinta pentru cunoastere, mi-au starnit curiozitatea pentru ceea ce numeam simplu, acum aproape zece ani, geografie. Am inceput sa urc uneori mai greu, alteori mai usor, un drum care duce tot mai sus spre o ierarhie a cunoasterii, fiind mereu fascinata de Universul cu a sa continua expansiune, de Terra cu ale ei miscari tectonice, de schimbarile sinergetice si coevolutive ale invelisului geografic, de viata si societatea contemporana prinse in menghina globalizarii.

Asa au inceput, din joaca, primele cautari, primele cercetari, primele intalniri cu atlasele, enciclopediile frumos colorate ce-mi ademeneau mereu privirea, iar mai apoi studiul individual si munca de zi cu zi transformata in accesarea literaturii de specialitate au devenit o pasiune tratata cu seriozitate si responsabilitate; un pilon ce-mi sta la baza caracterului, personalitatii, modului de gandire si activitatii cotidiene.

Geografia, ca stiinta integratoare, a reprezentat o imbinare a cunostintelor intr-un ansamblu complex, ceea ce necesita din ce in ce mai mult cunoasterea pluridisciplinara, capacitatea de a intelege fenomene si a explica procese tracute, prezente si viitoare, mi-a parut mereu o provocare in gandire. Ani buni am asociat si mi-am insusit geografia precum o stiinta enciclopedica, in timpul liber am abordat-o precum o preocupare de tip hobby, prin nenumarate calatorii si drumetii in timpul carora am acumulat, negresit, informatii si experienta categoric necesara oricarui geograf deschis spre cercetare si studiu in teren. Recent, asociez tot ceea ce-am cladit pana acum in aceasta sfera cu o stiinta generatoare de harti.

Ajungand sa cunosti lumea, mare parte virtual, din harti, tratate sau descrieri de specialitate, ajungi sa pretuiesti viata si fiecare oportunitate ce te aduce mai aproape de intelegerea problemelor societatii contemporane. E incredibil cum mijloacele de informare in masa spulbera printr-o stire total eronata adevarul despre lumea care ne inconjoara, adevarul despre fenomene atat de banale si explicabile, in schimbari apocaliptice ale naturii si omului. Lipsa de cunoastere ne arunca intr-un abis al prostiei omenesti, unde traim cu iluzia ca incalzirea globala va topi pana la sfarsitul vietii noastre toti ghetarii din lume, iar apa va inunda zona comerciala a New Yorkului pana la ultimul etaj. Se vorbeste despre mediul inconjurator si poluare mai mult decat foamea si seceta din Sahel si toate acestea cu ajutorul unor zvonuri nefondate aruncate pe internet ce ne anunta despre efectul de sera fara a cunoaste notiuni elementare despre radiatia contrara sau constantele solare. Si lista poate continua, iar astfel raspunsul la intrebarea mai sus amintita vine de la sine, din ratiunea umana de a ne cunoaste locul unde traim, tara si mai ales din ratiunea umana de a pune intrebari si de a le gasi raspunsul, prin cercetare epistemologica.

Am avut curajul sa ma rup de modelul tipic al insului apartinand “tineretului de azi” pus la zid cu orice ocazie, formandu-mi unele obiceiuri, deprinderi si premise in ceea ce priveste abordarea unor fenomene in schimbare, dar cel mai important, am ajuns sa port cu mine raspunsul unor zeci de intrebari; sa raspund mai ales curiozitatii altora prin a le impartasi ceea ce astazi a devanit o pasiune pentru mine. Pentru ca intelepciunea inseamna cunoastere, cunoasterea reprezinta curajul de a cauta, iar curajul de a cauta este pasiunea. Fara pasiune, placere in ceea ce facem si implicare deplina, tot ceea ce cladim la un moment dat s-ar putea prabusi, ca doar exista gravitatie, ar deveni o ruina, caci vremea e un bun agent erozional, iar realizarile aparent marete vor fi date uitarii, caci un om uita in medie 70% din ce a invatat intr-o zi. Asadar, cu pasiune, putina nebunie si ambitie, incerc sa traiesc fiecare zi intr-un mod geografic, sa gasesc solutii pentru problemele de care ne lovim noi sau alte natiuni, sa pun la indoiala cercetarile altora, pentru ca la sfarsitul zilei sa-mi doresc ca urmatoarea zi, sa ofer ceva bun, sa aduc bucurie si sa fac un bine, prin munca si pasiunea mea, dupa cum spunea si Aristotel... caci ”unde nevoile acestei lumi si talentele tale se intersecteaza, acolo se afla vocatia ta”.

De ce?

Deoarece alaturi de oameni dragi am invatat ca “ce a fost e istorie, ce va fi e geografie”.
Sus pe pagina