Retezatul Mic - Vf. Custura, 2457m






Pentru ca montaniarzii au cu ce se mandri peste tot in lume cu muntii nostri frumosi am ales ca astazi, 1 Decembrie, sa postez un articol mai special despre Retezatul Mic. Tin "ascunse" de cateva luni imaginile surprinse in acele cateva zile de drumetie prin Retezatul Sudic sau Calcaros cum mai e cunoscut.



Retezatul Mic este reprezentativ in tara noastra prin cea mai larga arie de raspandire a carstului alpin, ceea ce da regiunii acea autenticitate si originalitate a reliefului... am regasit acolo panorame nemaiintalnite pana atunci in vreun masiv montan, calcare la 2000m, lapiezuri imense si abrupturi spectaculoase. Carstul de creasta aparut prin prezenta calcarelor suspendate deasupra altor tipuri de roci formeaza un relief semet. Roca sufera aici intense procese de dezagregare datorate contrastelor mari de temperatura si dizolvare produsa de ploi si zapezi ce-au jucat un rol important in morfologia de astazi a reliefului.



Calcarele jurasice si cretacice puternic fisurate, dar si absenta covorului vegetal foarte gros au permis ca apele sa se infiltreze in frofunzime, adunandu-se si formand mai apoi un rau subteran ce iese tocmai la Izvorul Cernei.
Insa mai multe lucruri despre calcarele din Retezat am sa vorbesc la momentul potrivit, in viitoarele articole despre traseele pe Vf. Piule sau Piatra Iorgovanului.



Refugiul Buta - Saua Plaiului Mic - Vf. Custura e traseul ales pentru intaia zi de drumetie in Retezatul Sudic. De pe prispa refugiului vedeam cum se inalta Papusa Custurii din care se desprinde Culmea Straunele, Saua Plaiului Mic si Vf. Buta. Refugiul e ascuns in caldarea cu acelasi nume si parea localizarea ideala pentru o cabana din visele copilariei noastre... intr-un loc rupt de lune, ce te obliga sa privesti fascinat spectacolul natural ce-ti transmite o varietate de sentimente.





De la refugiu urmarim marcajul crucii rostii ce ne duce pana sus in Saua Plaiului Mic, urcand de la 1600m la cat e refugiul pana la aprox. 1900m. Mergem o scurta portiune prin padurea de conifere dupa care ni se deschide un culoar strajuit de o parte si alta de jnepenisul des. Pe masura ce urcam gaseam in spatele nostru o panorama tot mai spectaculoasa. Am lasat in spate refugiul ce se zarea tot mai mic in decorul natural. Culmea Piule-Plesa se arata din ce in ce mai mult si reperam astfel cu ajutorul ghizilor salvamontisti Vf. Piule pe care aveam sa urcam urmatoarea zi.



Ajung printre primii in Saua Plaiului Mic unde vad peste jnepeni imaginea partii de nord si centrale a Retezatului. Dupa cativa pasi se arata un peisaj care pur si simplu m-a blocat. Recompun fidel si acum pe retina acea imagine... era una din cele mai frumoase panorame montane ce mi-a dat pur si simplu emotie atunci cand am avut-o in fata. Era unul din momentele acelea ciudate in care iti vine sa plangi, dar nu stii de ce. Insa incercand sa-mi explic acele trairi mi-am dat singura si raspunsul... e acel fior placut ce te strapunge atunci cand iti dai seama ca esti un norocos, ca ai primit un cadou de la divinitate avand posibilitatea sa fii in locuri ce te incarca prin frumusetea lor cu energie pozitiva, cu putere, speranta si bucurie. E precum o resplata. Iar atunci cand imi dau seama ca sunt o norocoasa( poate doar avand in fata astfel de panorame)... pentru ca am sansa si puterea sa calatoresc, sa descopar muntii asa cum sunt ei, dar mai ales sa invat ceva de la cele locuri si sa port mai departe povestea acelor colosi de stanca.








Priveam de la departare caii salbatici ce pasteau in apropierea taului din Plaiul Mic, Taul Papusii. Aveam in fata marea caldare policompartimentata a Bucurei, cea mai vestita din lantul Carpatilor, Curmatura Bucurei ce se continua cu Bucura II, Bucra I, apoi Portile Deschise, Vf. Judele, Caldarea Slaveiu, iar de cealalta parte regaseam Piscul Pelegii, Vf. Peleaga si Papusile(Mare si Mica). Valea Lapusnicului Mare se auzea slab vuind in tacerea muntelui ce era tulburata din cand in cand de nechezatul cailor suparati de prezenta noastra acolo. Aici Lapusnicul desparte cele doua culmi principale ale masivului, avand cel mai mare bazin hidrografic din masiv.






Ma intorc la restul grupului si continuam urcarea spre Papusa Custurii. Avem in continuare in partea stanga peisajul Retezatului Central ce se vedea acum din alt unghi. Eram mai aproape de cele doua papusi si vedeam deja Saua Pelegii. Intr-un final ni se arata in departare stralucind sub Soare Lacul Ghimpele sau Peleaga, aflat intre cele mai inalte doua varfuri din Retezat, Peleaga(2509m) si Papusa(2508m) si de unde porneste torentul Lapusnicului. Tot din acea zona, intorcandu-ne putin privirea spre vest, catre Caldarea Bucurei, a carei parte sudica se mai zarea doar, am reperat si doua din marea familie a lacurilor de vale insirate in caldarea complexa. Lia si Ana apareau ca doua petece albastrui nivelate ce stateau cocotate pe pragurile glaciare.








Urmarind marcajul benzii rosii(de cand am dat in Plaiul Mic) strabatem urcusul parca interminabil spre varf. Dam brusc de partea vestica a Caldarii Custurii de unde vedem ochiurile de apa albastre pierdute printre campurile de grohotis. Ocolim putin caldarea in care se gasesc Taurile Custurii a caror suprafata a scazut considerabil in urma lipsei precipitatiilor din ultimele luni. Varful se vedea acum foarte aproape. Grabesc pasul si in scurt timp ating momaia de piatra.








Bucurie, entuziasm, adrenalina... am ajuns pe varf, la 2457m! Eram intaia oara pe Vf. Custura asa ca am repetat ritualul invatat acum un an atunci cand ajungi prima data pe fruntea unui batran de piatra, pe varf. Am multumit muntelui si l-am inaltat punand o piatra in varful momaii... e un sentiment atat de sublim!





Stam cateva zeci de minute pe varf si admiram pelicula ce rula in fata noastra. Priveam de sus Depresiunea Petrasani, vedeam in fata noastra Muntii Valcan, iar daca priveam spre est reperam si Straja, iar in departare Parangul. Insa nici spre vest panorama nu trada spectacolul ce muntele ti-l ofera de fiecare data cand esti la inaltime. Vedeam Culmea Straunele cu Vf. Pinului, apoi Culmea Piule-Plesa cu Vf. Piule, in plan indepartat Oslea, iar cel mai departe in zare, Valea Cernei. Tot de sus priveam si Valea Marii, ce despartea Culmea Marii de Straunele, acolo unde aveam sa ajungem peste cateva zile in drumul spre casa cand am cotit-o putin pentru a vedea si Cascadele din Valea Marii.
Puteam repera atat de multe de acolo. Invatam pentru a nu stiu cata oara geografie la inaltime, sus, de pe varf. Si asta-mi place enorm la munte. Faptul ca inveti atat de multe la fiecare tura, descoperi si privesti altfel locurile daca ai fost acolo, intelegi mai bine natura si o iubesti din ce in ce mai mult pe masura ce devii dependent de drumetie.






As fi ramas acolo mult si bine, insa trebuia sa ajungem din noi la refugiu asa ca facem cale intoarsa nu inainte de a ma cocota pe o lespede suspendata deasupra abruptului din Caldarea Custurii. De acolo arunc o privire spre Taul Tapului, inca un ochi de apa bifat a fi reperat ce sedea in caldarea cu acelasi nume, marginit de Vf. Tapului si Vf. Mare. Portile Inchise se vedeau si ele. Mi-am pus in gand, acolo pe varf, ca in viitorul nu foarte indepartat sa descopar si acele abrupturi mai de aproape, asa ca am mai scris un rand pe lista locurilor de vazut in 2012.




La coborare imaginea panoramica se compunea in plan indepartat din Muntii Godeanu, apoi Iorgovanul precum o cetate, Valea Lapusnicului, Vf. Dragsanu si Vf. Buta. Soarele cobora tot mai mult la orizont, iar umbra muntelui taia pe jumatate crestele. Isi facusera treaba bine... ne oferisera rasplata de care aveam nevoie prin maretia peisajului. Si un lucru e sigur: am ramas fascinata pentru a nu stiu cata oara de tot ceea ce ascunde "taramul fermecat cu ochi albastri".







Pentru ca Retezatul e un brand european printre montaniarzi, am ales ca astazi sa scriu despre partea sudica a acestuia, mai rar inclusa in circuitele montane in comparatie cu partea nordica a masivului. Am ales a scrie despre o bucata dintr-un tinut al inaltimilor si al vanturilor permanente unde ghetarii montani au modelat relieful, iar calcarele l-au impodobit cu doline, sectoare de chei, pesteri, avenuri, abrupturi albicioase, campuri de lapiezuri printre care se strecoara speciile relicte de flori de colt, iar prezenta caprelor negre intregeste valoarea muntelui de calcar.

Vor urma alte doua articole despre Retezatul Mic, despre endocarstul de creasta si farmecul acestui munte.

Sa aveti cat mai multe ture in Carpatii Romanesti cu vreme buna, alaturi de oameni ce iubesc muntele si la cat mai multe panorame care-ti taie rasuflarea prin splendoarea lor si-ti transmit emotie.

La multi ani de 1 Decembrie!