Padurea Craiului - Pestera Vadu Crisului

Iasul doarme langa Cluj

---------------------------------------------




De cateva luni am ajuns si prin Muntii Padurea Craiului, unde iubitorii de carstologie sunt delectati de prezenta formelor de exocarst si endocarst aflate inca in plin proces de modelare.
Noi, cativa membri EGEA Cluj-Napoca impreuna cu prietenii de la L.S.G.G Iasi (Liga Studentilor Geografi si Geologi) ne-am pornit dimineata devreme cu trenul personal, spre Defileul Crisului Repede. Coboram la halta cu acelasi nume, intrucat accesul la pestera este posibil doar "cu doiul" sau cu trenul pe linia de cale ferata Cluj-Oradea.




 Caracteristici ale carstului de platou sunt intalnite si in Muntii Padurea Craiului, intrucat aici platourile aduna apa care mai apoi se infiltreaza prin galerii si se scurg catre izvoarele aflate la baza sau extremitatile platourilor. Fiindca au o suprafata neteda, apa este tinuta aici mai mult, iar procesele de dizolvare sunt mai intense. De aceea platourile carstice ascund cele mai tipice, importante si spectaculoare forme si fenomene carstice, lucru intalnit in Padurea Craiului. Frectent, apele adunate dispar in partea centrala a platoului ce formeaza apoi pesteri resurgente ce pot fi urmarite pe cursul apei subterane, drenata catre versantii ce marginesc platoul unde apar in izbucuri sau pesteri resurgente, cum este cazul pesterii Vadu Crisului. Prin aceasta pestera iese un parau al carui curs se continua spre amonte cu Pestera Batranului, situata la Zece Hotare, in inima Muntilor Padurea Craiului, unde Valea Pestireului este captata in subteran.







Noi am inaintat in pestera aproximativ 900m(vizitabili), strabatand portiuni din cele doua galerii principale, cea superioara si cea inferioara. Dupa primii 100m trecem la un nivel superior, caci altfel nu aveam cum sa continuam, deoarece la aproximativ 100m de intrare in galeria inferioara apare primul obstacol. Aici apa se continua spre Lacul Batranului, din pestera cu acelasi nume.
In Sala Balconului, o incapere subterana cu tavanul inalt si incarcat de diverticule, aveam sa vedem cele mai spectaculoase concretiuni ale pesterii. Partea de inceput fiind practic lipsita de diverticule, intrucat este stabilita de o spartura in roca, o puternica diaclaza, fiind ingusta si cu tavanul inalt.









In galeria superioara am intalnit formatiuni care mai de care mai spectaculoase, de la cunoscutele stalactite si stalagmite, la coloane de toate dimensiunile, curgeri parietale de cromatica diferita datorata concentratiei diferitilor oxizi, pana la gururi si draperii.
Pestera cu o lungime de 1,5km era considerata a inceputul sec. XX, cand a fost integrata in circuitele turistice, una din cele mai frumoase pesteri din Europa. In acelasi secol, in '69, Vadu Crisului era a doua pestera luminata din tara. Fiindca mult timp pestera a fost vizitata cu lampi de carbid, consecintele nu au intarziat sa apara, iar peretii cavitatii s-au innegrit pe unele locuri, iar fauna cavernicola odata foarte bogata a inceput a se imputina.










Frumusetea zonei carstice unde galeria subterana se ascunde e completata si de Cascada de la Vadu Crisului, binecunoscuta turistilor. Caderea de apa se sprijina pe un pat de muschi de aproximativ 10m. Aici, apa ce iese din pestera se continuata cu aceasta cascada si ajunge mai apoi in Crisul Repede.










Cat despre intoarcerea spre casa si cele cateva ore petrecuta in zona pana la venirea trenului au adus un plus excursiei noastre. In tren ne-am facut indragiti pana si controlorului prin cantarile abordate si prin buna-dispozitie ce se citea pe chipurile noastre. A urmat apoi o seara tot atat de frumoasa precum ziua ce aveam sa o incheiem in zorii celeilalte dimineti.




Au ramas foarte multe de vazut in Padurea Craiului asa ca, lansez invitatia oricarui doritor sa mi se alature in viitoarea tura(din primavara sau din toamna) in zona Vadului si chiar, de ce nu, sa reintregim trupa de geografi.

Cu bine!