Orasul de la portile Deltei Dunarii - Tulcea

Fiind vara, vacanta si foarte cald afara, la mijloc de luna iulie se merge in aplicatie!

Dupa ce de cativa ani tanjesc dupa o iesire in Delta Dunarii am avut ocazia, in sfarsit, sa ajung acolo. Aplicatia de vara a facultatii unde studiez a avut loc, pentru specializarile cartografie si planificare teritoriala, in unul din cele mai frumoase locuri din tara, Delta Dunarii. Aveam sa stam o noapte in Tulcea(primul articol), dupa care in localitatea Crisan, Bratul Sulina.

Aleg sa impart articolul despre delta in doua parti, prima dintre ele fiind a "urbanului" si despre care vreau sa scriu neaparat, iar a doua parte va fi despre ceea ce inseamna frumusetea rezervatiei naturale.

Drumul pana la Tulcea a fost ciudat, lung, obositor si zgomotos. In fine, ajungem intr-un final la Dunare unde trebuia sa luam bacul. Pana sa ne urcam pe fieraraia plutitoare eram in lagrul meu si continuam cu glumele despre existenta unei perchezitii a pagajelor. Cand m-am vazut urcata in fieraria ruginita mi-a cam pierit zambetul. Si vedeam cum tot urca si tot urca si iar urca masini pe ditamai platforma care nu arata atat de bine. Imi amintisem atunci ce aveau italienii in Venetia si cu ce nave adevarate iti transportau masina spre Lido... Pana la urma a ajuns cu bine fieraria pe malul celalalt(drept) al Dunarii si am continuat calatoria. 

Era deja seara pe cand am ajuns in Tulcea. Ne cazam rapid, dupa care pornim in recunoastere, ca doar suntem geografi. Ni se recomanda o promenada pe faleza si alegem sa ne indreptam spre acel loc. Partea buna si frumoasa si pana la urma motivul pentru care scriu articolul este faptul ca Tulcea m-a impresionat intr-un mod placut. Am ramas cu o imagine frumoasa a "Orasului de la portile Deltei Dunarii". Pana la urma mi-am amintit de geografia clasei aVIII-a si de cele invatate in pruncie. Transportul naval, comertul, turismul,  industria, in special productia de alumina, toate isi fac simtita prezenta prin dezvoltarea orasului si mi-a placut sa vad asta. 

Urmatoarea zi mergem la Muzeul Deltei Dunarii unde din nou am ramas cu o imagine si impresie buna. O mana de specialisti din diferite domenii au inglobat un conglomerat muzeal asa cum ar trebui de altfel sa fie orice muzeu care se respecta din tara. Reprezentari cartografice succesive ale deltei, informatii despre etapele formarii acesteia, machete ce imitau fidel flora si fauna rezervatiei, traditii si mestesuguri locale, sute de specii de insecte, fotografii reprezentative, toate aranjate si puse in asa fel incat sa pleci de acolo cu o impresie placuta, dar mai ales cu o imagine despre delta si despre complexitatea biodiversitatii conservata acolo. Spre finalul vizitei descoperim cu entuziasm ca existau si acvarii la subsol. De la zeci de specii de pesti din apele tarii noastre pana la pesti oceanici, de la pesti de apa dulce pana la exemplarele apelor sarate, de la specii tropicale, pana la exemplare gigantice de somni si multe altele. Insa cel mai mult m-au impresionat sturionii, pestii cu cap de lup, asa cum i-am numit acolo. Cateva exemplare se roteau continuu, nestingherite de privirile noastre, parca avand o atitudine mucalita, pana si in captivitate. I-am admirat minute in sir, timp in care incercam sa-i si fotografiem, dar noroc pentru un instantaneu reusit nu am prea avut...

Au urmat cateva cumparaturi facute in graba si fuga pe faleza, cu bagaje multe si nerabdarea de a ajunge cat mai repede in delta. Pe la amiaz ne-am imbarcat in fluviala si peste cateva ore am ajuns in paradisul verde...

Imagini si impresii din Delta Dunarii in urmatorul articol.