In loc de buna ziua...


Înainte de a-ţi arunca privirea printre rânduri îţi spun câteva vorbe prieteneşti: mi-a fost greu până am învăţat să descopăr locurile în care m-am regăsit pe mine şi lucrurile în care credeam cu adevărat... mi-am urmat doar visul şi am facut tot ce mi-a stat în putintă să îl îndeplinesc! Aşa am ajuns să cunosc care e drumul cel mai scurt spre infinit; sunt multe de spus, însă îţi spun doar atât: urmează-ţi visul, fă în viaţă ceea ce îţi place cu adevărat(oricât de greu ar fi) - crede în tine şi în pasiunile tale!
Ceea ce vezi tu aici este "blog-ul geografic", aşa cum îmi place mie să îl numesc. Uneori îmi ocup timpul scriind despre tot felul de locaţii vazute de mine, care mi-au atras atenţia într-un mod plăcut.
Deocamdată creionez blogul care se vrea a fi unul geografic cu nuanţe de tranziţie artistică!
Jos de tot găseşti şi un argument care ar putea să poarte practic si titlul "despre mine"; când ai o pasiune, ai şi un mod de viaţă specific şi... cam acest aspect vreau să ţi-l prezint!
Citindu-mi blogul, vei ajunge să mă cunoşti mai bine şi, poate, vei regasi şi în tine o parte din ceea ce îmi place mie să numesc "ArtGeo Life".

Va urma! Stai aproape!



miercuri, 3 octombrie 2012

Cum a fost la Floare de Folk 2012, editia aIII-a ?





Despre Floare de Folk, editia aIII-a 2012 pot spune ca a fost evenimentul mult asteptat de mine intreaga vara… cu nostalgie, cu dor de ceea ce era in curtea noastra acum o saptamana, cu gandul la oamenii faini care-au fost acolo si la amintirea ce-am impletit-o impreuna imi voi aduce aminte cu mare, mare drag si multa bucurie.
Asa cum incercam sa transmitem, Floarea de Folk e a prietenilor nostri, a colaboratorilor, a celor ce iubesc natura, muntele, muzica, folkul si chitara, e ceva ce ne defineste pe noi, organizatorii, pentru ca ne place natura, iubim muntele si aducem tinerii mai aproape de munte in cadrul taberelor si excursiilor organizate, ne place muzica buna si stim sa o identificam, traim sentimente prin folk si ne hranim deseori dorul de munte cu baladele cantate in refugii, respectam si indragim artistii care ne-au trecut pragul festivalului, pentru ca prin ei publicul simte folkul la intensitati binemeritate.





Prima seara a festivalului i-a adunat la un loc, in jurul focului de tabara, pe aceia ce nu s-au lasat intimidati de vremea care se preconiza a fi... sau a nu fi umeda, ca sa nu spun ploioasa. Am cantat de la balade cunoscute de toti iubitorii de drumetie, pana la cantece din Cenaclu sau piese nou izvorate din tolba plina a folkului romanesc si international. Am parasit tarziu in noapte... sau in dimineata focul, caci urmatoarea zi(cea de sambata) aveam sa mergem pe traseu cu turistii dornici de miscare si drumetie in zona Masivului Bedeleu.



Am pornit peste 60 de la noi din curtea complexului, am ajuns cu totii pana la Cascada Sipote unde ne-am minunat de creatia naturii dupa care am continuat si mai sus o parte din noi, pe Bedeleu, la Pestera Poarta Zmeilor. Traseul de sambata a fost unul mai special pentru mine, atat pentru ca aveam sa ghidez adulti si nu copii cum eram obisnuita in tabere, dar si pentru ca o prietena a Adeonei pe care o admiram cu totii pentru tot ceea ce este dansa, Magda Puskas, a hoinarit alaturi de noi pe carari de munte, prin autenticul si pitorescul Trascau. Felicitarile noastre... mereu un exemplu! 
Pe traseu mi-a placut atmosfera, mi-au placut oamenii, deschiderea lor pentru ceea ce inseamna sa faci miscare si sa descoperi locuri noi si mai ales noi experiente, pentru ca imi spuneau cativa dintre acestia faptul ca e pentru prima data cand intra intr-o pestera neamenajata.











Am ajuns spre dupamasa inapoi “acasa”, adica la noi la complex. Aparusera ceva mai multe corturi, miscarea era in plina desfasurare si erau ultimele pregatiri pentru recitalul care avea sa inceapa o data cu lasarea intunericului. M-am bucurat sa regasesc atunci figuri cunoscute, prieteni si cunoscuti veniti de peste tot din tara.




Cei ce au urcat pe scena au fost: Natif, Cismaru Raluca, Calin Cozma si Ionel Susan, Maria Magdalena Danaila, Lucian Darie si Paul Arva, Vasile Bancea si Borzos Sorin, Magda Puskas, Suciu Rares, Razvan Krivach si Marius, Ioan Onisor, Ionut Mangu, Roxana Zapartan, Ducu Hotima, Emeric Imre, Dudu Isabel. Unii dintre ei au urcat de mai mult ori pe scena, si-au acompaniat colegii sau chiar au ramas incepand de la jumatatea recitalurilor si pana la final, pana dupa doua noaptea, pe scena - Krivach. Despre atmosfera, recital, prietenii care i-am avut alaturi, colegii de la Adeona(care oricum intra la lista de prieteni), colaboratorii nostri si cei care ne-au cunoscut pentru prima data si au ales sa ia parte la evenimentul din weekend am doar cuvinte ce tind spre superlativ. Artistii, pentru ca ei sunt pionii importanti ai serii sunt niste oameni extraordinari si spun asta pentru ca ceea ce ei ne-au transmis noua, publicului, a fost un lucru minunat. O melodie poate fi cantata in mai multe feluri, interpretata diferit, insa modul in care acestia au cantat la Salciua m-a impresionat teribil... asta poate si pentru ca marele eveniment al anului e pentru mine festivalul si astept un an intreg sa rasara din nou “floarea de folk”. Insa lasand subiectivitatea deoparte, trebuie sa multumesc celor ce au urcat pe scena, pentru ca mi-au lasat o amintire frumoasa, atat mie cat si colegilor de la Adeona si speram noi si publicului. Pentru ca asa cum scriam si anii trecuti, folkul inseamna sentimente si trairi... iar la Salciua asta a fost, o atmosfera in care fiecare era parte, prin propriile trairi si propriile transpuneri in versurile folkului la ceea ce a fost Floare de Folk 2012, editia aIII-a.











M-am bucurat sa avem alaturi prietenii care ne-au trecut pragul taberelor si excursiilor de-a lungul timpului, m-am bucurat sa vad printre noi montaniarzi cu un palmares frumos si oameni ce-au batut de la cei mai inalti munti ai lumii pana la primii ghizi montani ai tarii, m-am bucurat sa vad in public zeci de taberisti ce iubesc acum folkul, m-am bucurat sa merg in drumetie cu fosti taberisti, elevi si profesori, si sa-i vad cat de bine se descurca acum la coborare, m-am bucurat sa revad fizionomii cunoscute de la editiile precedente ale festivalului, m-am bucurat sa vad din ce in ce mai multi fotografi(de la care am si si invatat cate ceva), m-am bucurat ca i-am avut in public pe oamenii foarte dragi mie de la Polaris Med alaturi de care colegii mei au luat parte la o tura de pestereala in Huda lui Papara, m-am bucurat sa avem in public medici care-au fost in taberele noastre in vara si se pare ca nu s-au saturat inca de noi, m-am bucurat sa gasesc intamplator cu privirea in public elevi de la fostul meu liceu si facultatea unde eu studiez despre care habarn nu aveam ca iubesc folkul si muntele, m-am bucurat sa am surpriza de a reintalni cunoscuti ce nu i-am vazut de ceva ani si tocmai la noi la festival i-am intalnit, iar "lista de bucurii ale festivalului" poate continua. 








Imi doresc ca anul viitor "floarea de folk" sa fie cel putin la fel de frumoasa precum anul acesta si imi doresc ca Salciua sa ramana, asa cum Dudu Isabel a numit-o in timpul recitalului, sub forma unui compliment grandios, "capitala folkului ramanesc".

Cu bucurie pentru ca a fost ce a fost! 




Pozele de la eveniment le gasiti pe Facebookul ADEONA: aici.

0 comentarii :

Trimiteţi un comentariu

Give geography it's place!

Poate te intrebi de ce geografie... si ma intreb si eu "de ce?"

Pentru ca in ultimii ani am invatat sa valorific natura, sa privesc cu un anumit spirit de cercetare lumea din imediata apropiere si mai apoi frumusetile celorlalte continente incarcate prin prisma diversitatii culturale si naturale.

Timpul mi-a adus alaturi persoane, mentori, modele demne de urmat care mi-au sadit inca de copila dorinta pentru cunoastere, mi-au starnit curiozitatea pentru ceea ce numeam simplu, acum aproape zece ani, geografie. Am inceput sa urc uneori mai greu, alteori mai usor, un drum care duce tot mai sus spre o ierarhie a cunoasterii, fiind mereu fascinata de Universul cu a sa continua expansiune, de Terra cu ale ei miscari tectonice, de schimbarile sinergetice si coevolutive ale invelisului geografic, de viata si societatea contemporana prinse in menghina globalizarii.

Asa au inceput, din joaca, primele cautari, primele cercetari, primele intalniri cu atlasele, enciclopediile frumos colorate ce-mi ademeneau mereu privirea, iar mai apoi studiul individual si munca de zi cu zi transformata in accesarea literaturii de specialitate au devenit o pasiune tratata cu seriozitate si responsabilitate; un pilon ce-mi sta la baza caracterului, personalitatii, modului de gandire si activitatii cotidiene.

Geografia, ca stiinta integratoare, a reprezentat o imbinare a cunostintelor intr-un ansamblu complex, ceea ce necesita din ce in ce mai mult cunoasterea pluridisciplinara, capacitatea de a intelege fenomene si a explica procese trecute, prezente si viitoare. Toate acestea imi par mereu o provocare in gandire. Ani buni am asociat si mi-am insusit geografia precum o stiinta enciclopedica, in timpul liber am abordat-o precum o un hobby, prin nenumarate calatorii si drumetii in timpul carora am acumulat, negresit, informatii si experienta categoric necesara oricarui geograf deschis spre cercetare si studiu in teren. Recent, asociez tot ceea ce-am cladit pana acum in aceasta sfera cu o stiinta generatoare de harti.

Ajungand sa cunosti lumea, mare parte virtual, din harti, tratate sau descrieri de specialitate, ajungi sa pretuiesti viata si fiecare oportunitate ce te aduce mai aproape de intelegerea problemelor societatii contemporane. E incredibil cum mijloacele de informare in masa spulbera printr-o stire total eronata adevarul despre lumea care ne inconjoara, adevarul despre fenomene atat de banale si explicabile, in schimbari apocaliptice ale naturii si omului. Lipsa de cunoastere ne arunca intr-un abis al prostiei omenesti, unde traim cu iluzia ca incalzirea globala va topi pana la sfarsitul vietii noastre toti ghetarii din lume, iar apa va inunda zona comerciala a New Yorkului pana la ultimul etaj. Se vorbeste despre mediul inconjurator si poluare mai mult decat foamea si seceta din Sahel si toate acestea cu ajutorul unor zvonuri nefondate aruncate pe internet ce ne anunta despre efectul de sera fara a cunoaste notiuni elementare despre radiatia contrara sau constantele solare. Si lista poate continua, iar astfel raspunsul la intrebarea mai sus amintita vine de la sine, din ratiunea umana de a ne cunoaste locul unde traim, tara si mai ales din ratiunea umana de a pune intrebari si de a le gasi raspunsul, prin cercetare epistemologica.

Am avut curajul sa ma rup de modelul tipic al insului apartinand “tineretului de azi” pus la zid cu orice ocazie, formandu-mi unele obiceiuri, deprinderi si premise in ceea ce priveste abordarea unor fenomene in schimbare, dar cel mai important, am ajuns sa port cu mine raspunsul unor zeci de intrebari; sa raspund mai ales curiozitatii altora prin a le impartasi ceea ce astazi a devanit o pasiune pentru mine. Pentru ca intelepciunea inseamna cunoastere, cunoasterea reprezinta curajul de a cauta, iar curajul de a cauta este pasiunea. Fara pasiune, placere in ceea ce facem si implicare deplina, tot ceea ce cladim la un moment dat s-ar putea prabusi, ca doar exista gravitatie, ar deveni o ruina, caci vremea e un bun agent erozional, iar realizarile aparent marete vor fi date uitarii, caci un om uita in medie 70% din ce a invatat intr-o zi. Asadar, cu pasiune, putina nebunie si ambitie, incerc sa traiesc fiecare zi intr-un mod geografic, sa gasesc solutii pentru problemele de care ne lovim noi sau alte natiuni, sa pun la indoiala cercetarile altora, pentru ca la sfarsitul zilei sa-mi doresc ca urmatoarea zi, sa ofer ceva bun, sa aduc bucurie si sa fac un bine, prin munca si pasiunea mea, dupa cum spunea si Aristotel... caci ”unde nevoile acestei lumi si talentele tale se intersecteaza, acolo se afla vocatia ta”.

De ce?

Deoarece alaturi de oameni dragi am invatat ca “ce a fost e istorie, ce va fi e geografie”.
Sus pe pagina