Cum a fost la Floare de Folk 2012, editia aIII-a ?





Despre Floare de Folk, editia aIII-a 2012 pot spune ca a fost evenimentul mult asteptat de mine intreaga vara… cu nostalgie, cu dor de ceea ce era in curtea noastra acum o saptamana, cu gandul la oamenii faini care-au fost acolo si la amintirea ce-am impletit-o impreuna imi voi aduce aminte cu mare, mare drag si multa bucurie.
Asa cum incercam sa transmitem, Floarea de Folk e a prietenilor nostri, a colaboratorilor, a celor ce iubesc natura, muntele, muzica, folkul si chitara, e ceva ce ne defineste pe noi, organizatorii, pentru ca ne place natura, iubim muntele si aducem tinerii mai aproape de munte in cadrul taberelor si excursiilor organizate, ne place muzica buna si stim sa o identificam, traim sentimente prin folk si ne hranim deseori dorul de munte cu baladele cantate in refugii, respectam si indragim artistii care ne-au trecut pragul festivalului, pentru ca prin ei publicul simte folkul la intensitati binemeritate.





Prima seara a festivalului i-a adunat la un loc, in jurul focului de tabara, pe aceia ce nu s-au lasat intimidati de vremea care se preconiza a fi... sau a nu fi umeda, ca sa nu spun ploioasa. Am cantat de la balade cunoscute de toti iubitorii de drumetie, pana la cantece din Cenaclu sau piese nou izvorate din tolba plina a folkului romanesc si international. Am parasit tarziu in noapte... sau in dimineata focul, caci urmatoarea zi(cea de sambata) aveam sa mergem pe traseu cu turistii dornici de miscare si drumetie in zona Masivului Bedeleu.



Am pornit peste 60 de la noi din curtea complexului, am ajuns cu totii pana la Cascada Sipote unde ne-am minunat de creatia naturii dupa care am continuat si mai sus o parte din noi, pe Bedeleu, la Pestera Poarta Zmeilor. Traseul de sambata a fost unul mai special pentru mine, atat pentru ca aveam sa ghidez adulti si nu copii cum eram obisnuita in tabere, dar si pentru ca o prietena a Adeonei pe care o admiram cu totii pentru tot ceea ce este dansa, Magda Puskas, a hoinarit alaturi de noi pe carari de munte, prin autenticul si pitorescul Trascau. Felicitarile noastre... mereu un exemplu! 
Pe traseu mi-a placut atmosfera, mi-au placut oamenii, deschiderea lor pentru ceea ce inseamna sa faci miscare si sa descoperi locuri noi si mai ales noi experiente, pentru ca imi spuneau cativa dintre acestia faptul ca e pentru prima data cand intra intr-o pestera neamenajata.











Am ajuns spre dupamasa inapoi “acasa”, adica la noi la complex. Aparusera ceva mai multe corturi, miscarea era in plina desfasurare si erau ultimele pregatiri pentru recitalul care avea sa inceapa o data cu lasarea intunericului. M-am bucurat sa regasesc atunci figuri cunoscute, prieteni si cunoscuti veniti de peste tot din tara.




Cei ce au urcat pe scena au fost: Natif, Cismaru Raluca, Calin Cozma si Ionel Susan, Maria Magdalena Danaila, Lucian Darie si Paul Arva, Vasile Bancea si Borzos Sorin, Magda Puskas, Suciu Rares, Razvan Krivach si Marius, Ioan Onisor, Ionut Mangu, Roxana Zapartan, Ducu Hotima, Emeric Imre, Dudu Isabel. Unii dintre ei au urcat de mai mult ori pe scena, si-au acompaniat colegii sau chiar au ramas incepand de la jumatatea recitalurilor si pana la final, pana dupa doua noaptea, pe scena - Krivach. Despre atmosfera, recital, prietenii care i-am avut alaturi, colegii de la Adeona(care oricum intra la lista de prieteni), colaboratorii nostri si cei care ne-au cunoscut pentru prima data si au ales sa ia parte la evenimentul din weekend am doar cuvinte ce tind spre superlativ. Artistii, pentru ca ei sunt pionii importanti ai serii sunt niste oameni extraordinari si spun asta pentru ca ceea ce ei ne-au transmis noua, publicului, a fost un lucru minunat. O melodie poate fi cantata in mai multe feluri, interpretata diferit, insa modul in care acestia au cantat la Salciua m-a impresionat teribil... asta poate si pentru ca marele eveniment al anului e pentru mine festivalul si astept un an intreg sa rasara din nou “floarea de folk”. Insa lasand subiectivitatea deoparte, trebuie sa multumesc celor ce au urcat pe scena, pentru ca mi-au lasat o amintire frumoasa, atat mie cat si colegilor de la Adeona si speram noi si publicului. Pentru ca asa cum scriam si anii trecuti, folkul inseamna sentimente si trairi... iar la Salciua asta a fost, o atmosfera in care fiecare era parte, prin propriile trairi si propriile transpuneri in versurile folkului la ceea ce a fost Floare de Folk 2012, editia aIII-a.











M-am bucurat sa avem alaturi prietenii care ne-au trecut pragul taberelor si excursiilor de-a lungul timpului, m-am bucurat sa vad printre noi montaniarzi cu un palmares frumos si oameni ce-au batut de la cei mai inalti munti ai lumii pana la primii ghizi montani ai tarii, m-am bucurat sa vad in public zeci de taberisti ce iubesc acum folkul, m-am bucurat sa merg in drumetie cu fosti taberisti, elevi si profesori, si sa-i vad cat de bine se descurca acum la coborare, m-am bucurat sa revad fizionomii cunoscute de la editiile precedente ale festivalului, m-am bucurat sa vad din ce in ce mai multi fotografi(de la care am si si invatat cate ceva), m-am bucurat ca i-am avut in public pe oamenii foarte dragi mie de la Polaris Med alaturi de care colegii mei au luat parte la o tura de pestereala in Huda lui Papara, m-am bucurat sa avem in public medici care-au fost in taberele noastre in vara si se pare ca nu s-au saturat inca de noi, m-am bucurat sa gasesc intamplator cu privirea in public elevi de la fostul meu liceu si facultatea unde eu studiez despre care habarn nu aveam ca iubesc folkul si muntele, m-am bucurat sa am surpriza de a reintalni cunoscuti ce nu i-am vazut de ceva ani si tocmai la noi la festival i-am intalnit, iar "lista de bucurii ale festivalului" poate continua. 








Imi doresc ca anul viitor "floarea de folk" sa fie cel putin la fel de frumoasa precum anul acesta si imi doresc ca Salciua sa ramana, asa cum Dudu Isabel a numit-o in timpul recitalului, sub forma unui compliment grandios, "capitala folkului ramanesc".

Cu bucurie pentru ca a fost ce a fost! 




Pozele de la eveniment le gasiti pe Facebookul ADEONA: aici.

Comentarii