Piatra Craiului - parcurgerea Crestei Nordice







Piatra Craiului, un munte autentic si o creasta impozanta...

Despre traseul facult acum o luna in Piatra Craiului am tot amanat sa scriu si asta pentru ca circumstantele m-au purtat prin tot felul de drumetii planuite si neplanuite prin muntii tarisoarei si pe tot felul de poteci.
Iesirea in Crai a fost una spontana, la invitatia lansata de Razvan, venit clandestin in 2011 la Olimpiada Nationala de Geografie din Timisoara. Atunci ne-am imprietenit si ne-am dat seama ca dezvoltam o pasiune comuna - muntele. Asadar, am primit invitatia si am spus numaidecat "da" si-am pornit in Crai alaturi de geografi, asa cum imi place mie sa spun: Oana din Bucuresti, Andrei din Alba Iulia si Razvan din Ploiesti.
Inainte sa ajungem in Zarnesti m-am intalnit in Brasov cu alti trei prieteni cunoscuti de la concursurile nationale de geografie sau de mediu, Anna, Roxana si Radu care mi-au facut in limita timpului disponibil un tur al orasului. Faptul ca ai prieteni in toate judetele tarii reprezinta pana la urma un avantaj atunci cand calatoresti si, consider eu, reprezinta ceea cu ce ramai peste ani in urma pompoaselor concursuri nationale. Din Zarnesti ne-am "lipit" de doi tipi din Bucuresti ce stiau de existenta unor taxiuri care te duceau pana aproape de Prapastiile Zarnestilor, pont bun pus in aplicare si de noi. Ne-am dus insa doar pana la Fantana lui Botorog, pentru ca de acolo aveam sa urcam cu rucsacii in spate spre Cabana Curmatura unde am pus cortul in acea seara. Am urcat deci pe banda galbena aproximativ doua ore pana la 1470m, la una din cele mai frumoase cabane de munte si cu cei mai prietenosi montaniarzi intalniti pana acum(dupa parerea mea), Cabana Curmatura.






Eu eram pentru prima data in Piatra Craiului, citisem inainte lucruri despre carstul de creasta, informatii din literatura de specialitate ce tin de morfologia crestei calcaroase interesandu-ma de partea geografica a drumetiei, dar si despre dificultatea traseului si timpii parcursi. Am folosit ca si "pilon de plecare" in planul meu Blogul de calatorii al Alexandrei Rosu, o mare iubitoare de munte si o imagine cunoscuta de ceva timp in blogosfera de profil. Ii spuneam si ei si va spun si voua faptul ca m-au ajutat enorm descrierile, fotografiile si tura prezentata de ea pe blogul personal(cu toate ca ea facuse aceasta tura in sens invers) si m-am bucurat sa primesc informatiile necesare direct de la "sursa", de la cineva care-a mai fost acolo si a retinut detaliile. Asadar, multumesc Alexandra!








Traseul propus de noi, pentru ca l-am schimbat de cateva ori pana am ajuns la forma finala era:
Cabana Curmatura-Padinile Frumoase-Vf. Ascutit-Creasta Nordica a Pietrei Craiului-Vf. La Om-Refugiul La Om/Grind II(innoptare aici), iar urmatoarea zi coborarea pa La Lanturi-La Zaplaz-Ref. Spirla-Plaiul Foii.
Cu o seara inainte sa pornim pe traseu, la Cabana Curmatura, am primit fel si fel de sfaturi in ale muntelui si ponturi despre traseu, despre Piatra Craiului, unele care mi-au parut a fi adevarate sfaturi, altele mai putin. Cert e ca dupa cateva pareri diferite de la turistii care se pregateau sa urce pe munte sau coborasera de pe creasta, am ales sa ma duc direct "la sursa" si-am stat la un ceai cu cabanierul si familia lui, dupa care ni s-a alaturat un domn simpatic, bun cunoscator al Craiului, din Zarnesti, cu ajutorul carora am "batut traseul in cuie". Am eu un fix atunci cand ma duc prima data intr-un masiv si mai ales cu persoane alaturi de care n-am mai urcat niciodata(cu niciunul din cei trei colegi de drumetie nu mai urcasem pe munti) asa ca eram sincer rezervata in ceea ce-i privea. Mi-am facut de la planuri B de vreme rea pana la planuri C daca ni s-ar fi terminat apa, caci era traseu de creasta calcaroasa, iar apa n-ai sa gasesti in veci la 2200m, pe unde ducea cea mai mare parte a drumetiei noastre.









Urmatoarea zi, duminica, ne-am trezit dimineata, foarte dreveme, insa cu toate acestea ne-am strans ultimii cortul si am luatr-o spre inaltimi... eu cu rucsacul cat mine de mare, ceilalti cam pe-acolo si ei. Am ales sa scurtam drumul cat mai mult spre creasta, asa ca de la Cabana Curmatura am luat-o pe triunghi albastru, prin Padinile Frumoase, dupa care am urcat direct pe sub Vf. Ascutit si-am dat exact in creasta, pe la 2150m cat are varful amintit. Pana acolo toate-au fost bune si frumoase, un traseu placut prin padure dupa care dai in grohotis, apoi pe masura ce te apropii de creasta poteca devine din ce in ce mai accidentata. Lasam tot mai mult in spate culoarul depresionar si vedeam tot mai in urma noastra Prapastiile Zarnestilor.

Refugiul Ascutit




Vf. Timbalul Mare, 2177m








Claia Vladuscai


Am facut fix doua ore si jumatate de la Cab. Curmatura pana in creasta, timp bun avand in vedere ca Oana nu prea era obisnuita cu urcatul. In apropierea Refugiului Ascutit, cel mai inalt refugiu alpin din Piatra Craiului, am si mancat si-am cam pierdut vremea o ora... nu ne gandeam ca aveam sa parcurgem mai apoi creasta foarte incet. Pana la urma am fost atentionati de catre cabanierul de la Curmatura ca traseul ales este cel mai greu traseu marcat din tara si ne-au spus ca putem sa parcurgem creasta in 3 ore sau in 10 ore, putem sa coboram pe lanturi in doua ore sau in 5 ore... si asa a si fost, din fericire sau din pacate. Intr-un fel nu mi-a placut pentru ca venisem in Crai sa ma relaxez si sa merg pe munte in ritmul meu, mai repede, dupa ce toata vara ghidasem copii in tabara in Retezat, dar se pare ca am avut parte de Oana, un copil mai mare, incapatanat, care nu asculta nicicum de sfaturile noastre si care ne-a incetinit teribil si ne-a dat emotii, dar pe de alta parte, mergand ca melcul, am avut ocazia sa fac poze cu gramada si sa admir indelung peisajul de pe creasta.
Succesiv am parcurs pe creasta varfurile Timbalu Mare(2177m), Timbalu Mic(2210m), Claia Vladuscai, Sbirii(2220m), Caldarii Ocolite(2202m) si La Om(2238m). Varfurile amintite le-am facut noi pe creasta, tot urcand si tot coborand si iar urcand si iar coborand de parca nu se mai termina traseul. Au mai fost tancuri si varfuri pe durata parcurgerii crestei, insa pe harta mea doar acestea sunt consemnate. Vedeam aproape tot traseul in fata Vf. La Om, noi ne indreptam spre el(fara exagerare, parca in pasul piticului) si parca fugea de noi. Eu una am fost extrem de impresionata de peisaj, de creasta, de morfologia Pietrei Craiului, de imaculatul calcarelor. Pozele... sau nici macar ele nu vor putea surprinde paradisul crestei nordice a Pietrei Craiului, trebuie sa fii acolo ca sa-ti dai seama ce inseamna cu adevarat acel traseu.


Culoarul Rucar Bran si Muntii Bucegi

 Vf. Caldarii Ocolite(2202m)

Vf. La Om(2238m)



Inainte cu 5 minute sa ajungem pe cel mai inalt varf din Crai, La Om sau Piscul Baciului(2238m), am zarit in umbra apusului o capra neagra. Am pornit dupa ea pe creasta, am trecut de varf si abia dupa ce m-am apropiat bine de ea a luat-o in jos spre Refugiul Grind. Urmarind-o cu privirea am vazut ca se opreste la un grup de alte patru capre ce pasteau linistite.
M-am intors pe varf unde ajunsesera deja partenerii de drumetie. Era frig, vantul ne izbea cu nerusinare, iar oboseala isi spunea cuvantul. M-am bucurat sa prind apusul pe varf, in creasta, si m-am bucurat sa coboram spre Refugiul din Saua Grindului in nuantele rosiatice ale apusului. La refugiu nu mai era nimeni, asa ca ne-am "facut de cap". Am mancat, am privit stelele, m-am speriat de o capra neagra care s-a apropiat cam mult de refugiu si ne-am pus la somn, nu inainte de a contempla tabloul nocturn de pe cer. Tare frig a fost in acea noapte, caci in refugiu s-a adunat aer rece, batea vantul si uite asa au fost -4/-3 grade.








Apus de soare pe dupa Fagaras

Dimineata spectacolul muntelui a continuat, rasaritul de pe creasta fiind impresionant. Cat despre caprele negre, pot spune ca am fost niste norocosi sa vedem atat de multe. Saptesprezece capre ne-au incantat privirile toata dimineata, cocotand pe stanci la cateva sute de metri de noi, pascand, demonstrandu-ne faptul ca ele sunt riveranele inaltimilor, prin candoarea si gratia cu care urca abrupturile.












Urma apoi ziua aII-a de drumetie, coborarea pe La Lanturi spre Plaiul Foii, o adevarata aventura.

Va urma!