Varful Ugerului - cea mai nordica extremitate a Bedeleului




Duminica aceasta  am pus din nou straiele de drumetie si-am pornit alaturi de colegii de la CAR Sectia Universitara Cluj intr-o tura in Trascau. Pentru mine a fost prima tura alaturi de CAR in calitate de membru deplin, caci aproape un an mi-am pastrat statutul de membru aspirant. Ture se anunta multe si frumoase, timp sa fie pentru toate.

Tura noastra incepe in Rimetea unde lasam masinile. Iesim prin partea de nord-vest pe o ulita ce ne indica marcajele punct albastru si triunghi galben. Noi aveam sa urmarim punctul albastru pana in saua dintre Vf. Ugerului si Vf. Ardascheia. Practic, am ocolit catena Ardascheii prin partea de nord reprezentata de Culmea Salasului. Urcam agroterasele Depresiunii Trascaului dupa care intram in padurea de foioase si urmarim poteca pana dam in sa.








Acolo facem o pauza de cateva minute, moment in care ne cunoastem mai bine membrii clubului. Din sa urcam spre Vf. Ugerului urmarind de aceasta data punctul rosu. Timp de o jumatate de ora parcurgem o diferenta de nivel de aproape 250m pana ajungem sus, pe platou. Da, urcaseram sus pe Platoul Bedeleu, cea mai reprezentativa trama calcaroasa a Muntilor Trascau, parte a peneplenei Ciumerna-Bedeleu. Acum doi ani cand potecile ne-au purtat prin partea de nord a Bedeleului am ajuns doar pe Vf. Ardascheia, motiv pentru care aveam pe lista si Vf. Ugerului, cea mai nordica extremitate a Masivului Bedeleu. Iata ca am avut ocazia in acest weekend sa ajung si acolo, spre bucuria mea.
Dupa ce iesim din padure si dam in platou mai urcam cateva minute, dupa care ajungem pe varf, la 1285m, loc de unde ni se deschide o panorama bogata asupra muntilor din jur. Privind de cealalta parte a Vaii Ariesului aveam in fata Muntele Mare cu peretii-i calcarosi ai Cheilor Runcului, Scarita Belioara sau Cheile Posegii. Jos, pe defileul, observam sclipirea Ariesului si cateva sate insirate de-a lungul curgerii de apa: Lunca Ariesului si Vidolmul. Departe, inspre amonte se vedea si Depresiunea Salciuai unde-si avea vatra satul cu acelasi nume.











In partea opusa aveam Depresiunea Trascaului cu Cetatea Coltesti cocotata pe un pinten calcaros, iar in departare Cheile Aiudului. Era interesant ca dupa aproape un an ce trasam eluviile Bedeleului pentru un frumos si drag mie proiect despre Trascaul de Mijloc, vedeam acum cu alti ochi carstoplena Bedeleului. E... inca o data unul de avantajele de a cutreiera muntii, dealurile, campiile, vaile... sau, mai bine spus, rasplata dupa munca de birou si cercetare.
Ca sa revin la traseu si drumetia noastra, nu parasim varful fara a urma traditia clubului, un obicei despre care eu doar auzisem si vazusem poze. Il numesc "sarutul de pe creasta"; va las pe voi sa descoperiti despre ce e vorba urcand alaturi de CAR inaltimi si drumuri de munte.







Ne intoarcem prin aceeasi padure de foioase, iar din saua dintre cele doua varfuri urmarim acum crucea albastra(traseu care porneste dinspre Vidolm si ajunge in Coltesti), cu gandul ca atunci cand va intersecta banda rosie s-o urmarim pe aceasta. Aveam in gand sa urcam si pe Ardascheia, insa varful a ramas pentru o alta tura viitoare si, poate, abordat altfel.












Parcurgem o portiune pe drumul forestier ce urmareste firul Paraului Muntelui, dupa care urcam din nou pe sub stancaria Ardascheii pe banda rosie, traseu ce trece prin vegetatie spinoasa, pajiste, padure de foioase si liziera tanara si deasa. Facem cateva pauze pentru odihna, poveste si admirat peisajul. La un moment dat coboram pe corpul imens al unei frumoase alunecari ce s-a desprins din versantii inierbati.
Spre sat umbrele Ardascheii acopereau Pleasa Secuiului ce o aveam in fata pe jumatate luminata, pe jumatate umbrita. Drumetia se termina tot acolo de unde a inceput, printre casele sasesti ale satului de la poalele colosului de calcar, insa in amintirea iernilor trecute, caci, din nou, tura a fost o veritabila iesire in natura pe timp de primavara, cu ghiocei, vreme buna si aer primavaratic.






Din seria detaliilor geografice despre zona in care a avut loc si drumetia din weekend ar fi reprezentativ sa amintesc despre litologia aparte a Trascaului ce ma fascineaza de cativa ani buni. Aparand sub forma unui "mozaic petrografic", fiind format din toate cele trei tipuri de roci(cristaline/ metamorfice, magmatice si sedimentare), de o parte si de alta a Vaii Ariesului, respectiv in nordul Bedeleului gasim racile cristaline, bogate in minereu de fier, precum zacamintele de sideroza si limonit care sunt strans legate de dezvoltarea micului centru siderurgic de la Rimetea in perioada Evului Mediu, traditie care dateaza inca de pe vremea romanilor. Mineritul era practicat indeosebi in Ardascheia, unde materialul vulcanic a patruns intre roca de origine cristalina(micasisturi) si cea calcaroasa, formand depozitele de siderit(carbonat de fier) si limonit(oxid de fier).
Despre evolutia paleogeografica ramane sa amintesc intr-un viitor articol, cand voi avea mai multe fotografii cu blocurile imense fragmentate din faleza catenelor calcaroase, cu depozitele flisoidale de la baza acestora si klippeurile calcaroase.



Pana atunci insa sper ca vremea sa tina din nou cu oamenii de munte, iar zapada sa ramana macar atat cat e acum prin muntii mai inalti. Weekendul viitor e pe lista o scoala de iarna mult asteptata in Tarcu!


Soare,
Andreea