Drumul de fier din Cheile Turzii







In weekend aproape ca mi-am luat gandul de la o evadare din oras, pentru ca scoala si un examen de limba la engleza care-a picat mai mult decat prost ca perioada pentru mine m-a facut sa aman o iesire in Retezat unde aveam sa mai exersez cele invatate despre drumetia de iarna in acest sezon mai mult sau mai putin hivernal.
Cu toate acestea se pare ca pauza dintre examenul scris si cel oral a fost un "sfetnic bun", motiv pentru care mi-am facut repede calculele in minte, m-am furisat cu 10 candidati inainte pentru a ajunge cat mai repede acasa si-am bifat, astfel, inca un weekend reusit. Mi-am facut rucsacul in mare fuga si-am ajuns, intr-un final, la Salciua unde am surprins satul de munte in forfota pregatirilor de primavara, cu focuri ce mistuiau pasunile din jurul asezarii, cu sateni preocupati de curatatul pomilor si pregatitul culturilor.






A doua zi, duminica, am hotarat sa mergem in Cheile Turzii la Via Ferrata. Un articol si poze din vara despre aceasta ruta gasiti tot pe ArtGeo Life, aici.














De data aceasta am fost echipati asa cum trebuie pentru parcurgerea rutei, avand casti, kitul de via ferrata si mult chef de aventura. Consider ca imaginile vor descrie mai bine ruta montata de Sky Fly din Cheile Turzii, o Via Ferrata cum n-am mai auzit sa fie in tara(daca mai este asa ceva... sa ma anuntati si pe mine ca s-o parcurg si pe aceia), un traseu spectaculos, ce se rezuma la cateva zeci de minute de beatitudine.














Dupa ce-am iesit din Grota lui Hili, ultima parte a rutei, am dat in creasta, iar dupa ce am urcat cateva minute deasupra peretilor calcarosi am ajuns si sus, pe platou, de unde-am urmarit punctul rosu pana jos, la intrarea in chei. Starea tuturor era una de multumire, intrucat fusese o iesire scurta si rapida, dar foarte reusita.









In incheiere as dori sa specific faptul ca ultima parte a rutei a fost din nou taiata, rupta, desprinsa de oameni a caror frustrare si capacitate intelectuala nu se rezuma decat la sprijinirea regresului. Daca noi nu stiam ca avem nevoie de o coarta pentru a parcurge in siguranta acea parte probabil ca, impinsi de euforia momentului am fi parcurs-o asa cum era, fara asigurare si, poate, nu ar fi fost totul atat de roz. Asadar, interesati-va inainte sa parcurgeti ruta de starea acesteia.
Acelora care traiesc in frustrare le-as sugera multe, tare multe, insa respectul pentru aceia care aleg sa-si piarda timpul pentru a mai citit ganduri(subiective!) si povesti de pe blogu-mi, nu imi permit sa pictez intr-un mod colorat exprimarile deloc vulgare si agresive cu care s-au obisnuit. Va las posibilitatea de a citi printre randuri, de a arunca o privire pe articolul mai vechi despre Via Ferrata(unde am punctat parerea mea despre aceasta ruta) si, daca aveti nelamuriri, frustrari sau cunoasteti intr-atat de bine legislatia in domeniu, v-ati pierdut mai multi ani din viata studiind si consultand literatura de specialitate, umbland prin tara si prin munti si locuri binecunoscute sau mai putin cunoscute din mare parte a Europei, va rog sa-mi scrieti cu incredere.

Apreciez, inca o data, munca celor de la Sky Fly; amintesc faptul ca sustin si voi sustine astfel de proiecte precum Via Ferrata din Cheile Turzii. Multumim pentru o initiativa greu de acceptat pentru multi si usor de apreciat pentru si mai multi!


Cu bine,
Andreea