Despre cartografie, vise si oameni frumosi

Dupa aproape noua ani in care mi-am trait visul geografic, astazi, in sfarsit, am devenit absolventa a Facultatii de Geografie, U.B.B. Cluj-Napoca. Bucuria este si mai completa fiindca am facut parte dintr-un grup, o echipa frumoasa alaturi de cativa colegi si profesori, numindu-ne simplu... specializarea Cartografie.




Fara sa ma gandesc macar ca toti acesti trei ani vor fi atat de frumosi, relaxanti, plini de distractie si zeci de proiecte de suflet, astazi imi dau seama ca am fost cu totii niste norocosi. Decizia luata acum trei ani de a urma cartografia mi-o asum in totalitate si azi, iar daca as avea posibilitatea sa mai aleg ce drum voi urma dupa terminarea liceului, as alege si cartografia! Poate ca as incerca sa repet macar 1-2 ani...
Spuneam ca mi-am trait visul geografic, alaturi de colegii de la EGEA Cluj-Napoca, organizatia studenteasca a facultatii noastre, prin nenumaratele proiecte din tara si din strainatate, ducand mai departe renumele facultatii noastre. Drumurile ne-au purtat spre Ungaria, Austria, Germania, Luxemburg, Slovacia, Polonia si Lituania, prin cinci capitale europene, prin locuri cu altitudini cuprinse de la 23m la aproape 2000m, vazand si interpretand realitatea geografica prin ochii unui cartograf, cunoscand geografi de pe intregul continent european si legand prietenii alaturi de colegi din alte universitati din tara.
Alaturi de colegii egeisti care mi-au intregit studentia am pierdut cred ca... mii de ore de munca voluntara, sute de nopti pe Piezisa si zeci de zile incercand sa promovam spiritul geografic printre studenti.
Tot parte a studentiei mele a fost activitatea in Consiliul Studentilor. Cine-ar fi crezut ca regulamentele Universitatii si Statutul Studentului vor fi cunoscute de mine dupa cateva luni de implicare in sedintele de consiliu? Eu sigur nu! Insa activitatea in consiliu a fost numai buna pentru a tempera rebelismul-mi si ideile... uneori neadecvate mediului universitar, la care am renuntat de multe ori, in detrimentul seriozitatii. Si cred ca acest lucru m-a adus la relatii si legaturi mai mult decat satisfacatoare cu studentii si dascalii facultatii.



Mi-am trait visul geografic si datorita colaborarii mele alaturi de colegii si prietenii de la Asociatia de Turism pentru Tineret ADEONA, alaturi de care am imbinat salile de curs si amfiteatrul facultatii cu iesirile la munte. Responsabilitatile si profesionalismul ce nu trebuia sa lipseasca din rucsac atunci cand eram "la birou, adica la munte" au facut diferenta intre mine si modul in care ma raportez la studentie. Faptul ca lucram alaturi de colegi cu o experienta de viata extraordinara si alaturi de prieteni de la care am invatat cum sa fii ospitalier, cum sa fii placut, cum sa lucrezi intr-o echipa si cum sa te faci inteles, a reprezentat asul din maneca in tot ceea ce au insemnat proiectele si activitatile pe care le-am coordonat timp de trei ani. Recunosc, toate aceste atuuri le puneam in aplicare ori de cate ori doream sa-mi argumentez punctul de vedere, sa-mi sustin ideile si sa obtin ceea ce doream de la colegi sau profesori.






Nu de putine ori diminetile de vineri ma gaseau cu rucsacul la facultate, la cursuri, iar aceleasi dupamese de vineri eram deja la munte, lasand grijile si gandurile studentiei pentru cand aveam sa ma reintorc in menghina oraselor. Duminica ma intorceam in oras, iar luni dimineata o luam din nou de la capat, pana vinerea care urma cand evadam din nou spre inaltimi. Toate iesirile la munte, cu toate ca erau obositoare din punct de vedere fizic, au fost, incontestabil, rezervorul de energie si ambitie pentru o viata mult prea activa de oras. Nu de putine ori, in sesiuni, strecuram cursurile prin rucsac si gaseam catva timp, noaptea, la lumina frontalei, pentru a citi notitele stranse de peste an. Sutele de iesiri in natura, indeosebi la munte, aproape din fiecare weekend, cu diferite grupuri, au fost cele care au facut diferenta intre teorie si practica fiindca, asa cum am spus-o intotdeauna, un geograf adevarat e acela pe care-l gasesti pe teren si nu doar in biblioteci si in fata calculatorului.



Datorita familiei al carei suport financiar, logistic, psihologic a fost incomensurabil, si nu din punct de vedere cantitativ, ci calitativ, am reusit sa am o studentie completa, cu absolut tot ce mi-am dorit. Cu liniste atunci cand citeam, cu mancare calda atunci cand ma intorceam seara acasa, putin dupa miezul noptii, dupa ce plecam de acasa la orele diminetii, cu atitudinea specifica alor mei, atitudine care mereu m-a facut sa vreau mai mult, sa obtin singura ceea ce voiam si sa nu depind de nimeni. M-ar bate Dumnezeu sa spun ca mi-am dorit vreodata ceva in toti acesti trei ani si nu am avut, ca am vrut sa plec undeva si nu am plecat, ca am vrut o carte si nu am primit-o, ca am vrut sa ies in oras timp de zece zile (nu incercati, e demential de obositor si costisitor!!!) si nu am avut posibilitatea... as minti daca m-as plange de ceva si nu as aprecia tot ceea ce am avut. Pentru toate acestea trebuie sa fiu recunoscatoare si sa multumesc divinitatii, pentru o tinerete atat de frumoasa, relaxanta, perfecta...



Alaturi de prietenii mei sau oamenii mai apropiati am avut parte de momente placute si amintiri care-mi vor ramane in sertarul anilor de studentie. Iesiri, petreceri, nopti albe pentru zile negre, bucuriile si emotiile unor prietenii speciale, rasete, plansete, momente de bucurie impartite cu ei si sfaturile fiecaruia au fost parte a acestor trei ani. Despre prietenie si oameni dragi e mult de spus si nu o fac niciodata public, insa am onoarea de a avea o mana de prieteni si cunostinte alaturi de care este oricand timp pentru distractie, pentru proiecte responsabile, care sa aduca bine celor din jur... proiecte prin care nu-mi incalc principiile de viata, personale si profesionale.







Si, pentru ca articolul este despre cartografie, vise si oameni frumosi, pe lista oamenilor frumosi alaturi de care ne-am dezvoltat ca viitori specialisti, trebuie sa amintesc despre trupa noastra de colegi care era mereu primia in aplicatii, mereu cea care dadea startul la distactie si era ultimia care avea sa cante "sa rasara soarele". Nu am fost toti... 30 si ceva cati eram in an, insa am fost noi, cei 15 care mereu eram implicati in activitatile de la facultate, care ne implicam, care voiam tot timpul mai mult si care ne-am bucurat de tot ceea ce au insemnat oportunitatile de a fi student la cartografie. Circumstantele au facut ca acesti trei ani minunati sa fie reintregiti de o triangulatie perfecta a profesorilor de suflet pentru specializarea noastra, respectiv domnii Bilasco, Fodorean si Alexe, fara de care noi nu am fi fost atat de uniti si fara de care nu am fi avut atat de multe amintiri. Si nu intamplator am ales sa aduc in lumina meritele, implicarea si daruirea distinsilor profesori care primesc respectul, admiratia si multumirile noastre! Despre colegii de suflet pot spune ca am devenit atat de apropiati incat ne acceptam defectele si punctele slabe, ne cunoastem problemele si, nu de putine ori, alegem sa trecem impreuna peste greutatile care apar in vietile noastre personale. Iar in ceea ce priveste distractia, atunci cand este cazul, ne depasim cu mult capacitatile de a rade continuu, de a tine mainile sus, de a specula si interpreta totul intr-un mod numai de noi stiut. Multumesc, dragii mei, pentru ca sunteti... "ce, ce, ce, ce, cartografie!!!"



In incheiere, trebuie sa spun doua lucruri care nu le-am mai amintit astazi in discursul de absolvire cand emotiile momentului solemn au pus stapanire pe noi, cand aplauzele si privirile din sala pistonau in noi batai brutale de inima... cand bucuria de a fi absolventi era traita la adevarata intensitate si insemnatate. Asadar, printre putinele sfaturi pe care eu le dau si le si pun in aplicare:
1 - faceti in viata ce va place, indiferent daca veti fi milionari sau nu. Oricum, daca veti face ceea ce va place veti fi intr-un mod natural cei mai buni, iar cei mai buni obtin, pe merit, beneficii de toate felurile. Avem o unica, singura si de neinlocuit viata, foarte scurta, fragila, usor de pierdut, daca si pe aceasta ne-o vindem in goana dupa bani, putere si statut social, suntem o civilizatie pierduta. Faceti ce va place, oricant de greu si dificil ar fi, oricat de multi oameni sunt impotriva voastra si ar vrea sa fiti mai slabi. Iar atunci cand vreti sa renuntati, imaginati-va reusita si amintiti-va ca un drum fara obstacole probabil ca nu duce nicaieri. 
2 - daca sunteti studenti, invatati pentru voi si nu pentru note; cunostintele si aptitudinile voastre nu stau in examene si cifrele ce urmeaza dupa acestea, credeti-ma pe cuvant. Nu uitati faptul ca nu trebuie sa le demonstrati profesorilor sau colegilor ce sunteti, ci trebuie sa va demonstrati voua ca sunteti intr-o continua crestere si dezvoltare. Nu mergeti la mariri, sunt o denigrare si un miraj al performantei. Cel mai bun nu e cel care are notele cele mai mari, iar cel mai slab nu este cel care nu-si ia examenul... ci acela care copiaza. Cel mai bun este cel care face cu drag ceea ce-i place, se trezeste cu placere dimineata fiindca lucreaza si pune in practica idei care-i aduc satisfactie.


Final grandios? Paaai, sfarsitul nu-i aici! 

Astazi, 18 mai 2014, la indeplinirea unui vis,
Aceeasi Andreea care am fost si ieri si voi fi si maine