Trascăul de toamnă la pachet cu evoluția paleogeografică

Trascăul de toamnă la pachet cu evoluția paleogeografică
În weekend am fost într-o vizită scurtă în Munții Trascău pentru câteva poze de toamnă. Din păcate vremea nu a fost cea mai bună pentru pozat, însă nu putea sa treacă toamna(la cum e vremea pare că e imediat iarnă) fără să știu că am ieșit măcar o dată cu degetele înfrigurate la pozat culori. Culori care de fapt s-au dovedit a fi mai mult nuanțe de gri...
Destinația a fost depresiunea intramontană Sălciua, Valea Arieșului, dealurile de sub Bedeleu.
Gazdele primitoare au fost colegii mei dragi de la Complexul ADEONA Apuseni care erau, ca în fiecare weekend, cu treabă alături de micuții excursioniști veniți să se distreze la sfârșit de săptămână.
Despre ei puteți citi aici: www.adeona.ro.

Și, pentru că este al nu mai știu câtelea articol despre Trascău, așa cum am scris în ceva postare anterioară pe care nici eu nu o mai știu, dar sigur am scris, dau un copy paste unui corp de text scris pentru un proiect mai vechi pentru școală. Cu riscul de a-mi sări în cap toți mai marii geologi, geografi, geomorfologi sau unii băgători de seamă, accept cu interes completări și explicații, evident în sens gnoseologic.
Așadar, data viitoare când ajungeți în Trascău sper sa vedeți cu alți ochi întreaga înfățișare a acestora.

O toamnă colorată în suflet și case!

--------
Evoluția paleogeografică - cum era mai demult și de ce e acum așa?
Privind succinct asupra evoluției paleogeografice a Trascăului de mijloc vom putea determina caracteristici litologice și morfologice distincte ale diferitelor areale care își au originea în evoluția și modelarea continuă a reliefului în cinci etape distincte.
Etapa paleozoică are ca trăsătură distinctă formațiunile de vârsta cea mai veche, respectiv seria de Baia de Arieș, unde reprezentative sunt paragnaisele, micașisturile, șisturile și gresiile cuarțitice. Acestea predomină în extremitatea Nordică a Culmii Bedeleului și Defileul Arieșului, de la Buru spre Sălciua. Tot etapei paleozoice îi corespunde și seria de Trascău, a cărei trăsătură distinctă o oferă calcarele cristaline cu zăcămintele de sideroză, bogate în minereu de fier. Localizarea acestora este strâns legată cu dezvoltarea micului centru siderurgic de la Rimetea înca din Evul Mediu.
Etapa mezozoică se poate descrie succinct prin formarea catenei calcaroase a Culmii Bedeleului, alături de aliniamentul estic al zonei de studiu format din rocile ofiolite. Tot acum, datorită asocierii vulcanismului submers cu fragmentarea falezei calcaroase și depozitarea sedimentelor flișoidale în bazinul marin, apar masivele izolate. Relieful specific al masivelor izolate oferă astfel originalitate zonei studiate, prin apariția geomorfositurilor representative din punct de vedere peisagistic.
O dată cu etapa paleogenă, întregul masiv se exondează, fiind supus acțiunii factorilor externi. Apare acum prima suprafață de nivelare, cea superioară, carstoplena Bedeleu, aceasta făcând parte din peneplena Ciumerna-Bedeleu. Etapa de ridicare a inclus, din actuala arhitectură a masivului, în primul rând catena calcaroasă a Bedeleului, Piatra Cetii, creasta Pleașa Râmețului, dar și flancul ofiolitic din partea estică și suprafețele alcătuite din fliș cretacic.
În etapa miocenă se scupltează a doua suprafață de eroziune, Râmeț-Ponor, a cărei întindere este reprezentativă în perimetrul zonei de studiu, îndeosebi pe formațiunile sedimentare ale flișului cretacic.
În etapa pliocen-cuaternară are loc exondarea integrală și definitivă a Munților Trascău cu peste 300m, sectorul montan intrând astfel sub acțiunea proceselor erozionale, de alterare și carstificare. Tot acum se conturează trama rețelei hidrografice actuale și se scupltează suprafața inferioară de nivelare, cea a Feneșului, caracteristică depresiunilor Trascău și Sălciua, dar si în partea inferioară a interfluviilor largi. În cuaternar se evidențează nivelurile principalelor terase ale râurilor din depresiunile interne și periferia masivului, se conturează luncile acestora și devine mai accentuată modelarea subaeriană a reliefului prin procesele specifice de alterare si dezagregare.
În arealele unde se întâlnesc roci solubile, are loc acum procesul de modelare exo- și endocarstică, ce duce la formarea unui relief specific, pe calcare, ce oferă o notă dominantă Munților Trascău, prin formarea cheilor, peșterilor și avenelor, dar și a lapiezurilor, dolinelor, uvalelor și ponoarelor.

Bibliografie:

Velcea, V., Savu, A., (1982), Geografia Carpaților și Subcarpaților, Editura Didactică și Pedagogică, București

Bleahu, M., (1965), Carstul din România: o scurtă privire de ansamblu,Extras din: Lucrările Institutului de speologie "Emil Racoviţă" vol. 4, București

Popescu-Argeșel, I., (1977), Munții Trascăului. Studiu Geomorfologic, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București

Baluta, C., (1974),Teza de doctorat: Geologia depozitelor neozoice de pe bordura de est şi sud-est a Munţilor Trascău, București

Cocean, P., (1988), Chei şi defilee din Munţii Apuseni, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București

Cocean, G., (2011), Teza de Doctorat: Relația relief și turism în Munții Trascău, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Mahara, G., (1993), Ghid Munţii Trascău, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea

Lazăr, G.,(2009), Geographya Napocensis, Influența reliefului în repartiția geotopurilor în Cheile Râmețului – Munții Trascău, p. 119-126

Muntean, M., Muntean, I.(2007), Lucrările Congresului anual al Societăţii de Geografie din România:Model de amenajare turistică a Văii Aiudului, p. 297-307, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca

Rădoane, M., și colab., (2010),  Cartografierea geomorfologică bazată pe GIS, Comunicare prezentată la Simpozionul Național de Geomorfologie, Iași, 17 septembrie 2010 

Internet:

www.clubapuseni.ro

http://www.bikemap.net

http://gis.modulo.ro

http://alpinet.org

http://geographianapocensis.acad-cluj.ro

http://cheile-rametului.ro