In spiritul atmosferei blande a Sarbatorii Craciunului imi amintesc cu placere de excursia de acum cateva zile la Sibiu, urbea Transilvaniei impodobita de oameni primitori si gospodari, arome de iarna si gusturi bune.
Anul acesta am ales sa promovam turismul romanesc al targurilor de Craciun, sa investim incredere in lucrurile bine facute si sa ne bucuram intr-o combinatie ramano-nemteasca de atmosfera de sarbatoare. Doua zile la Sibiu au reprezentat clickul spre ceea ce inseamna spiritul Craciunului, bunul simt si prosperitataea oamenilor muncitori.
Ajunsi la minunatul loc de cazare am fost primiti de gazdele tare ospitaliere cu un pahar de visinata bine facuta, asa... ca pentru incalzire si bun venit in Poarta de Sud a Transilvaniei. Am poposit la Casa Ingrid, o pensiune tare draguta, cu energie pozitiva in fiecare lucru micut care-si avea locul cu grija si bine ales. Mansarda Casei Ingrid e, incontestabil, cartea de vizita a locului, un spatiu bine amenajat, luminos, spatios, numai bun de petrecut timp de calitate alaturi de prieteni. Localizata la 10 minute de centru, intr-un loc linistit, cu parcare interioara, a fost pentru noi alegerea potrivita pentru sederea scurta la Sibiu. Recomandam cu drag si incredere!
Nu zabovim mult inauntru si pornim spre centru, lihniti de foame. Dupa o cina linistita in care ajungem din nou la concluzia ca "lumea e mica" pornim inspre Targul de Craciun.
Impodobita in motive sasesti, Strada Nicolae Balcescu ne-a ghidat ca printr-o catedrala a luminilor spre Piata Mare, locul unde explozia de lumina isi avea apogeul. Oameni pe strada, zambete si buna dispozitie, grupuri de colindatori si vanzatori optimisti, toate acestea le-am gasit integrate in atmosfera Targului de Craciun.
Imi place orasul in care am copilarit, iubesc strazile si cafenelele si autenticitatea orasului studentiei mele, dar Sibiul... e altceva. Aspectul cladirilor monument istoric, fatadele tuturor cladirilor din zona centrala, unitatea arhitecturala si cromatica placuta, toate acestea plaseaza, pentru mine, Sibiul undeva sus intr-o ierarhie a oraselor Europene medievale, cu atat mai mult cu cat Sibiul reprezinta cel mai mare si bine pastrat sit arhitectural din sud-estul Europei.
Cat despre Targul de Craciun si aranjamentele de iarna, toate sunt atat cat trebuie si asa cum trebuie pentru a-ti bucura privirile si pentru a te bucura prin simplul fapt ca esti prezent acolo. Cu termen de comparatie pentru targurile de Craciun din Ungaria, Austria, Germania si Luxemburg pe care umilul meu punct de vedere le-a admirat in mai multe orase ale tarilor mai sus amintite, Sibiul se apropie fidel de reconsituirea acestora. Ba mai mult, are chiar autenticitate.
Fiindca sustin si promovez turismul Romanesc, va recomand ca la proxima ocazie sa petreceti un weekend de iarna in Sibiu, sa faceti cumparaturi din tara, sa lasati bani la cafenele, baruri si restaurante din Romania, sa platiti bilete de vizitare la muzee, biserici si expozitii, sa "spargeti bani" si la voi in tara. E ca o investitie facuta in viitorul unei regiuni, in continuarea afacerilor de familie, ale producatorilor locali de tot felul de artizanale. Faptul ca sustinem Romania, iubim Romania si credem intr-un viitor prosper nu se concretizeaza doar prin vorbe si postari marete pe Facebook. Trebuie sa actionam, sa lasam bani la noi in tara, sa miscam rotitele turismului cultural si nu numai, sa alegem sa facem consumatie la un festival si nu sa venim cu mancarea in traista, sa bem vinuri romanesti, sa cumparam produse romanesti. Si lista poate continua, insa... scopul postari nu e unul argumentativ. Insa ar fi frumos sa trecem de la vorbe la fapte inainte de a arata cu degetul spre altii.
Revenind la vizita noastra si continuand seria recomandarilor in ceeea ce priveste locurile faine din oras, dintre toate bodegile si cafenelele si locurile unde-am servit cate ceva, e de recomandat un loc unde muzica buna si distractia au incheiat pentru noi o seara tare reusita: Oldies Pub. Luati si o mana de oameni faini cu voi, bateti la usa cand intrati si distractia va fi pe masura!
Urmatoarea zi continuam descoperirea orasului si vizita pe stradutele pietruite. Incepem cu zidurile fortificate ale orasului dintre Turnul Dulgherilor si Turnul Olarilor, ziduri ce inca poarta aspectul jumatatii seculului XV cand a fost refacut din caramida, pastrundu-si aspectul si azi. Turnurile cu rol de flancare si aparare inca pastreaza lacasurile de tragere pentru archebuze, vechile arme de foc, reamintindu-ti de vechea perioada a Evului Mediu.
Continuandu-ne promenada pe Str. Cetatii ajungem la Sala Thalia, respectiv Filarmonica de Stat, un edificiu cultural de importanta nationala. Dintre curiozitatile edificiului, gasesc interesant faptul ca Sala Thalia a fost construita de initiatorul primei librarii din Romania, iar in urma primului spectacol din 1788 a devenit primul teatru din tara.
Ajungem si la Muzeul de Istorie Naturala unde, spre bucuria mea, gasesc atragatoare prin aspect si scop expozitia din curtea acestuia. Sub egida proiectului "Tichia Verde", initiatorii isi doresc controlarea si reducerea consumului de resurse fosile, informarea publicului despre masurile necesare implementarii unui management de mediu consecvent in cele trei institutii partenere ale acestui proiect: Muzeul National Brukenthal, Agentia pentru Protectia Mediului si Parohia Evanghelica CA Sibiu. De trei ori waw... lasa arta sa vorbeasca despre povestile uitate ale naturii. Superb, a fost o mare bucurie pentru mine!
Ne indreptam apoi spre Piata Mare, o traversam rapid fiindca petrecusem cu o seara inainte timp indeajuns de mult pentru a ne familiariza cu arhitectura si cladirile riverane locului. Trecem pe sub Turnul Sfatului dupa care ajungem in Piata Mica.
Piata Mica reprezenta locul unde, in Evul Mediu, se vindeau produsele mestesugaresti. Astazi e un loc deschis, cu pasaje inguste la parterul caselor ce poarta amprenta secolelelor 15-16. Podul Minciunilor, o emblema a Sibiului, il avem in fata de cum intram in Piata Mica. Cunoscut pentru legendele sale si pentru ca reprezinta primul pod din fonta de pe teritoriul actual al tarii, reprezinta si pentru noi un punct de interes al vizitei. Ne indreptam numaidecat spre cupola aurie ce-l impodobea si incepem sesiunea foto.
Ajungem apoi in Piata Huet, admiram Catedrala Evanghelica care la ultima mea vizita in Sibiu era intr-un proces de reconditionare/ schimbare a tiglelor, incercuim printr-un tur admirativ edificiul religios, admiram Colegiul Brukenthal si Statuia din bronz a Episcopului Transilvaniei Teutsch, impozanta si prin amplasamentul intr-un astfel de loc, dupa care trecem pe sub Turnul Scarilor. Plimbarea continua pe Pasajul Scarilor, locul care facea legatura intre "Orasul de Sus" si "Orasul de Jos", sector care isi mai pastreaza aspectul original al secolului XIII. Ultimul turn pe care-l vedem in plimbarea noastra e Turnul de Poarta, cel mai bine pastrat din cea de-a treia incinta de aparare. Goticul Muzeului de Istorie ce-l avem pe partea dreapta il admiram fugar fiindca racoarea dupa-amiezii pusese stapanire pe noi. Ne indreptam din nou spre Piata Mica,traversand pasajul ingust de legatura dintre Piata Huet si Piata Mica, numit si Pasajul Cizmarilor, dupa care ne retragem intr-un loc placut, cu panorama spre "Orasul de Jos".
Fiindca una din atractiile vizitei a reprezentat "ochii orasului", iata pe scurt povestea lor. Se numesc lucane, iar rolul acestora e pentru a realiza ventilatia podurilor, fiind prezente la casele construite in Evul Mediu. Ferestrele cu forma de ochi fie aveau rol de observare, fiind de aici urmarite executiile din Piata Mare, fie erau folosite in scop de aparare al orasului. Se pare ca ar mai fi prin Sibiu cativa mesteri dulgheri germani ce-au pornit in arta initierii in mestesugul dulgheriei, acestia fiind usor de recunoscut in oras deoarece poarta o imbracaminte medievala, numita Kluft. Poveste sau nu, cert e ca noi am vazut doi tineri frumosi ce ne-au atras atentia prin imbracaminte in parcarea unuia din Mall-urile orasului si, citind despre Fratia Dulgherilor Liberi din Germania, imbracamintea lor si scopul lor in oras, le-am inteles apartenenta si prezenta vizuala exotica pe strazile fostei capitale culturale europene. De altfel un anunt fotografiat in fata Casei Calfelor din Piata Huet imi aminteste acum de prezenta lor in oras.
In incheiere repet si-mi sustin inca o data admiratia pentru tot ceea ce am gasit intr-un oras european demn de admirat. Cu siguranta vom reveni cu drag in urbea sasilor primitori. Poate chiar dupa un weekend de schi in cea mai veche statiune montana din tara, Paltinis. Strangem gasca deja, iar lista ramane deschisa pentru oricine doreste sa fie turist in tara lui.
Craciun fericit tuturor!
Comentarii
Trimiteți un comentariu