Dumești, Munții Trascău





De cateva saptamani am ales sa iesim putin in natura, nu de alta, dar de cand cu programul de oameni mari si statul la birou iesirile la munte s-au redus teribil. Dar revine ea vremea iesirilor nenumarate in natura, curand. Tura a fost in Muntii Trascau, in zona salaselor din catunul Dumesti, pe formatiunile domoale flisoide de la baza Bedeleului. Colege de drumetie au fost Louise, Alexandra si Geta, membre si aspirante ale Clubului Alpin Roman, Sectia Universitara Cluj.
A fost o tura foto de iarna cu ninsoare, viscol, soare, nori, zapada, o drumetie in care am vrut sa hoinarim prin zona pitoreasca si linistita a Muntilor Trascau, fara a tine prea mult cont de poteci. Stabilim de acasa un traseu, insa din cauza vremii suntem nevoite sa reconfiguram traseul si sa-l adaptam la conditiile de acolo.







Astfel, pornim din Salciua si urcam pe firul apei, pe Valea Muschiului cum imi apare mie pe harta topo. Practic la trecerea drumului peste Aries noi o luam inainte 100m, dupa care lasam drumul asfaltat si urcam pe vale. Intalnim pe stanga(in sensul nostru de urcare) doua gospodarii, ultimele urme de locuire pana sa ajungem sus, deasupra padurii, de unde puteam admira Dumestiul rasfirat pe dealuri si Salciua parca aglomerata pe Valea Ariesului.
La confluenta celor doua paraie care formeaza valea noi o luam pe cel mai din dreapta, dinspre vest si continuam urcarea. Vremea e mohorata, nici vorba de poze frumoase. Pasim incet prin zapada si ne indeletnicim cu privitul urmelor de caprioare si iepuri salbatici.









Foto Louise Tănasă

Foto Louise Tănasă

Urcam pana ajungem pe interfluviu, lasand Dumestiul si casele risipite in spatele nostru. Doar sunetele de pusca imi mai aminteau ca, de partea cealalta a Trascaului, dupa munti, e o alta lume... Nu urmarim nici un marcaj si, evident, nici o poteca sau urma de drumeti. Mergem pe unde ni se pare noua mai frumos, avand harta montana intiparita in minte.
Ne decidem atunci sa continuam inspre saua de la Vanatarile Ponorului. Continuam pe cumpana de ape dintre Valea Seaca si Valea Muschiului pe care tocmai urcaseram. Vedeam Bradestiul de acolo, peretii Vanatarilor, Muntele Mare, Muntii Detunatelor si Valea Ariesului.
Din cand in cand soarele se ivea de dupa nori si reuseam sa furam cate o poza de peisaj. Altfel, griul cerului si atmosfera incarcata nu ne indemnau sa punem macar mana pe aparate.
Ajungem in saua de la Vanatare, ne oprim pentru contemplare, dupa care coboram pe drum pret de o ora pana ajungem inapoi in sat unde lasaseram masina.








Foto Louise Tănasă

Fara prea multe detalii despre toponimie, traseu si obiective, consider scopul articolul un imbold pentru iubitorii de munte si natura pentru a porni in drumetie, in descoperirea Trascaului.







Foto Louise Tănasă
Excursii frumoase si calatorii reusite!