luni, 9 mai 2016

Mai in Retezat - de ce oamenii vor munti?







De putin timp m-am intors din Retezat si nu degeaba am ales titlul articolului ca fiind unul retoric.
Intamplarea face ca, in ultimul timp, sa-mi pun intrebarea: de ce oamenii vor munti?

Eu am nevoie de munti atunci cand ma simt sufocata de toata superficialitatea oamenilor, de toata iluzia din social media, hartii si hartogareala inutila, de vorbe iluzive, de oameni care pur si simplu isi bat joc de oameni, de ei, de viata care ar trebui sa nu o mai complicam asa de mult. Cand ma satur, e nevoie de munti. De o iesire in natura, de o panta urcata, de cateva zeci de minute de retrospectiva in timp ce pasesti. Chiar daca de multe ori iesirile sunt in grupuri avand in spate 40-50, o mana de prieteni sau in pereche, totusi, exista de fiecare data momente de introspectie. Intr-o lume a vitezei, a supracalificarilor, a termenelor limita, muntele devine sinonim cu timp pentru tine.









Frumoase sunt zilele cand urci muntii alaturi de oameni dragi, iar amintirile devin experiente de viata din care te incarci dupa ce cobori printre betoane. Citeam astazi un articol despre recomandarile medicilor in ceea ce priveste iesitul in natura si urcatul muntilor. Cred ca fiecare din noi gaseste diferit modul in care turele departe de galagia orasului aduc beneficii si o stare de bine. Important e sa acceptam ca am luat virusul de a purta bocanci chiar si in oras, de a visa mereu la circuite prin noi munti si de a ne dori cat mai multe zile hoinarind pe poteci.

Printre ganduri, am presarat cateva imagini din tabara MountMed 2016 desfasurata la Cabana Lolaia, in Retezat, eveniment la care am avut bucuria de a participa si in acest an. Vremea a tinut cu noi asa ca am urcat spre inaltimi alaturi de studentii medicinisti veniti de peste tot din tara.









Astazi, 9 Mai, este Ziua Europei, batranul continent ce ne ofera atat de multe posibilitati de calatorit.
Dorul de duca sa va urmareasca mereu si sa va bucurati de cat mai multe din frumusetile naturale sau urbane ale Europei!

Cineva imi aminteste ca, anul trecut, de 9 mai, imi incepeam dimineata intr-un cort, in Cheile Turzii. Ceva din zilele petrecute atunci, la munte, ne va descreti mereu fruntile. Si atunci... intreb fara sa mai dau raspuns: de ce oamenii vor munti?

Fericire!





Give geography it's place!

Poate te intrebi de ce geografie... si ma intreb si eu "de ce?"

Pentru ca in ultimii ani am invatat sa valorific natura, sa privesc cu un anumit spirit de cercetare lumea din imediata apropiere si mai apoi frumusetile celorlalte continente incarcate prin prisma diversitatii culturale si naturale.

Timpul mi-a adus alaturi persoane, mentori, modele demne de urmat care mi-au sadit inca de copila dorinta pentru cunoastere, mi-au starnit curiozitatea pentru ceea ce numeam simplu, acum aproape zece ani, geografie. Am inceput sa urc uneori mai greu, alteori mai usor, un drum care duce tot mai sus spre o ierarhie a cunoasterii, fiind mereu fascinata de Universul cu a sa continua expansiune, de Terra cu ale ei miscari tectonice, de schimbarile sinergetice si coevolutive ale invelisului geografic, de viata si societatea contemporana prinse in menghina globalizarii.

Asa au inceput, din joaca, primele cautari, primele cercetari, primele intalniri cu atlasele, enciclopediile frumos colorate ce-mi ademeneau mereu privirea, iar mai apoi studiul individual si munca de zi cu zi transformata in accesarea literaturii de specialitate au devenit o pasiune tratata cu seriozitate si responsabilitate; un pilon ce-mi sta la baza caracterului, personalitatii, modului de gandire si activitatii cotidiene.

Geografia, ca stiinta integratoare, a reprezentat o imbinare a cunostintelor intr-un ansamblu complex, ceea ce necesita din ce in ce mai mult cunoasterea pluridisciplinara, capacitatea de a intelege fenomene si a explica procese trecute, prezente si viitoare. Toate acestea imi par mereu o provocare in gandire. Ani buni am asociat si mi-am insusit geografia precum o stiinta enciclopedica, in timpul liber am abordat-o precum o un hobby, prin nenumarate calatorii si drumetii in timpul carora am acumulat, negresit, informatii si experienta categoric necesara oricarui geograf deschis spre cercetare si studiu in teren. Recent, asociez tot ceea ce-am cladit pana acum in aceasta sfera cu o stiinta generatoare de harti.

Ajungand sa cunosti lumea, mare parte virtual, din harti, tratate sau descrieri de specialitate, ajungi sa pretuiesti viata si fiecare oportunitate ce te aduce mai aproape de intelegerea problemelor societatii contemporane. E incredibil cum mijloacele de informare in masa spulbera printr-o stire total eronata adevarul despre lumea care ne inconjoara, adevarul despre fenomene atat de banale si explicabile, in schimbari apocaliptice ale naturii si omului. Lipsa de cunoastere ne arunca intr-un abis al prostiei omenesti, unde traim cu iluzia ca incalzirea globala va topi pana la sfarsitul vietii noastre toti ghetarii din lume, iar apa va inunda zona comerciala a New Yorkului pana la ultimul etaj. Se vorbeste despre mediul inconjurator si poluare mai mult decat foamea si seceta din Sahel si toate acestea cu ajutorul unor zvonuri nefondate aruncate pe internet ce ne anunta despre efectul de sera fara a cunoaste notiuni elementare despre radiatia contrara sau constantele solare. Si lista poate continua, iar astfel raspunsul la intrebarea mai sus amintita vine de la sine, din ratiunea umana de a ne cunoaste locul unde traim, tara si mai ales din ratiunea umana de a pune intrebari si de a le gasi raspunsul, prin cercetare epistemologica.

Am avut curajul sa ma rup de modelul tipic al insului apartinand “tineretului de azi” pus la zid cu orice ocazie, formandu-mi unele obiceiuri, deprinderi si premise in ceea ce priveste abordarea unor fenomene in schimbare, dar cel mai important, am ajuns sa port cu mine raspunsul unor zeci de intrebari; sa raspund mai ales curiozitatii altora prin a le impartasi ceea ce astazi a devanit o pasiune pentru mine. Pentru ca intelepciunea inseamna cunoastere, cunoasterea reprezinta curajul de a cauta, iar curajul de a cauta este pasiunea. Fara pasiune, placere in ceea ce facem si implicare deplina, tot ceea ce cladim la un moment dat s-ar putea prabusi, ca doar exista gravitatie, ar deveni o ruina, caci vremea e un bun agent erozional, iar realizarile aparent marete vor fi date uitarii, caci un om uita in medie 70% din ce a invatat intr-o zi. Asadar, cu pasiune, putina nebunie si ambitie, incerc sa traiesc fiecare zi intr-un mod geografic, sa gasesc solutii pentru problemele de care ne lovim noi sau alte natiuni, sa pun la indoiala cercetarile altora, pentru ca la sfarsitul zilei sa-mi doresc ca urmatoarea zi, sa ofer ceva bun, sa aduc bucurie si sa fac un bine, prin munca si pasiunea mea, dupa cum spunea si Aristotel... caci ”unde nevoile acestei lumi si talentele tale se intersecteaza, acolo se afla vocatia ta”.

De ce?

Deoarece alaturi de oameni dragi am invatat ca “ce a fost e istorie, ce va fi e geografie”.