Legende ascunse în întuneric - Peştera Bolii


Peştera Bolii aparţine ariei protejate a Parcului Natural Grădiştea Muncelului- Cioclovina cuprinzând 8 rezervaţii şi monumente ale naturii, dar şi monumente istorice precum: Cetatea Dacică Bolii sau Castrul de a Crivadia. Ca rezervaţii şi monumente naturale trebuie amintite şi : Complexul carstic Ponorici- Cioclovina(Peştera Valea Stânii), Cheia şi Peştera Şura Mare, Peştera Tecuri, fâneţele Pui, locul fosolifer Ohaba Ponor, Cheile Crivadiei şi dealul şi Peştera Bolii.


Se găseşte undeva în Sudul Ţării Haţegului, aproape de locul unde se întalnesc Mţii. Retezat cu Mţii. Sebeşului, la câţiva km de oraşul Petroşani.

Se spune că numele provine de la familia Bolia care, în Evul Mediu, ar fi avut proprietăţi întinse în jurul peşterii. Numele acestei familii apare pentru prima dată într-o atestare documentară într-un act de donaţie al regelui Sigismund în sec. XV (1404).


Peştera este una dintre cele mai mari din Transilvania, fiind săpată de către pârâul Jupâneasa în calcare jurasice. Lungimea acesteia este de aprox. 455m, iar înălţimea tavanului se păstrează undeva la 10-12m, în trecut grota fiind traversată călare. Diferenţa de nivel este mica, de 2-3 m, dar formaţiunile carstice satisfac privirile simplului vizitator.


Este singura peşteră din ţară unde se poate observa străpungerea în totalitate de către o apă curgătoare a obstacolului din roca calcaroasă. Intrarea în peşteră se face printr-o deschidere mare, cu înălţimea de 10m, iar lăţimea de 20m, golul subteran având lărgimea maximă la o distanţă de 75 m de insurgenţă.


În galeriile largi, unde în perioada interbelică aveau loc concerte de muzică(concerte care mai au loc uneori şi astăzi), s-au găsit urme de locuire încă din paleozoic. Pereţii calcaroşi încă mai păstrează urmele locuirii umane, şi anume picturile murale care uimesc prin perfecţiunea formelor şi complexitatea acestora, în ciuda perioadei vechi în care au fost realizate. Se spune că aici se găseşte cel mai vechi calendar din lume, datând cu mult înaintea erei noastre( ar fi frumos să fie adevarat, eu una nu cred asta).


O colonie de lilieci agăţaţi de tavanul grotei hibernau nemişcaţi în întunericul subteran, întuneric trezit de forfota vizitatorilor speriaţi de eventualitatea ca un liliac să li se puna pe cap(mit cu care părinţii ne chemau când eram mici în casă). Ce am aflat nou la vizitarea peşterii? Faptul că excrementele de liliac se numesc guano, fiind bogat în nitraţi şi potasiu, iar ca fertilizator pentru legume sau plante fiind cel mai bun.


Fie că istoria şi legendele par să înăbuşe valoarea geologică, naturală a peşterii, o data ce ai vizitat monumentul naturii descoperi frumuseţea zonei, frumuseţea peisajelor, dar mai ales farmecul întunericului subteran. Pârâul Jupâneasa ce intră nestingherit în imensa deschidere a peşterii se pierde încet în întuneric transformându-se într-un pârâu subteran ce sapă continuu în carstul jurasic. Apa modelează încă o dată pereţi cu forme neregulate, adevărate sculpturi milenare.


Datorita golului subteran generos din interiorul grotei, germanii au ales filmarea câtorva scene pentru documentarul „Legenda Nibelungilor” şi, chiar ieri am observat câteva cadre filmate în pesteră la sfârşitul unei reclame care promovează o marcă de bere cunoscută. Dacă nu valorificăm valoarea geologică şi istorică a peşterii, măcar să o folosim ca un platou de filmare...


Comentarii

  1. super tare, mi-a placut ff mult prezentarea ta. Felicitari!

    RăspundețiȘtergere
  2. mda..pai ce-as putea sa spun...ca atunci cand vad asemenea imagini superbe..pentru nu stiu a cata oara imi e rusine ca sunt roman ca traiesc in ROMANIA si habar nu aveam ca locul acesta se afla in tara mea...frumos..si foarte frumos acest blog..laura

    RăspundețiȘtergere
  3. @anonim: multumesc pentru aprecieri! te astept si dat viitoare pe blog
    @laura: ROMANIA, are multe bogatii. de multe ori nu stim de ele, nu le apreciem la adevarata lor valoare si avem multe de pierdut. dar o data ce am prins gustul descoperirii frumusetilor romaniei trebuie sa continuam sa promovam ceea ce noi am "descoperit" si...sa ii indemnam si pe altii sa porneasca in cautarea lor. te indemn si pe tine sa pornesti atunci cand vei avea timp si dispozitia necesara intr-o calatorie in care...sa descoperi Romania! multumesc mult pentru aprecieri! numai bine!

    RăspundețiȘtergere
  4. Gabriel din America spune: cunosc forate bine Pestera Bolii am copilarit in Petrosani jocurile mele haiducesti s-au desfasurat in Muntii Paringului Vulcan Retezat,in toate zonele din jur; eu eram sa ma innec in Jiu,grupul meu de mici haiduci avea un conducator mai mare de ani eu eram in scoala elementara cel ce conducea era in liceu. Eram inarmati cu prastii cu plumb cu cutite si toparase de aruncat caci erau multi partizani in munti care prindeau copiii si oamenii se le ia single deoarece aveau multi raniti in luptele cu militia comunista de dupa razboi.Cel ce ne conducea a devenit inginer ca si tatal lui,altul a devenit professor universitar la Institutul de Mine din Petrosani,eu am devenit professor de liceu,ghid de munte,instructor de tenis si schi,am cutreierat toti Carpatii si am dormit in cort peste 21/2 ani.Aici in America sunt pensionar dar nu retras caci Tatal Ceresc m-a chemat ca sa fiu Instructor. Am o ferma de 32 acri si multe animale. Dar sa revenim la pestera Bolii-multe probleme a adus acest loc romanilor caci aici s-au dat si se mai dau petreceri in cinstea diavolului orgii sacrificii umane fara sa stie romanul ca Cel pe care ei Il numesc Dumnezeu este in viata si ii tine pe toti sub observatie si pedepseste pe cei ce ii sunt dusmani.Am multe peripetii legate de vizita noastra la aceasta pestera care este foarte mica in comparative cu alte pesteri din Romania Dar ma opresc aici-Cu stima si respect Gabriel din America.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu