joi, 8 octombrie 2015

Ținutul Neamțului - între realitatea locurilor și necunoscut




Cu pretextul de a urca pentru întâia oară în Munții Ceahlău, datorită condițiilor meteo care nu ne-au oferit o drumeție foarte confortabilă și de lungă durată am ales să fim din nou turiști la noi în țară și să vizităm. Ce? Tot ce putem, tot ce știm că-i prin zonă, tot ce mai aflăm pe parcurs. Pentru că majoritatea obiectivelor văzute sunt în Județul Neamț sau în proximitatea acestui ”comitat”, am ales să numesc articolul  ”Ținutul Neamțului - între realitatea locurilor și necunoscut”.
Ținutul Neamțului e o realitate a locurilor pe care o cunoaștem din diferite surse și experiențe iar, pe de altă parte, pentru cine chiar vrea cu adevărat să aprofundeze ceva mai mult decât ceea ce oferă  experiența turismului de tranzit în zonă, recomand să descopere și necunoscutul acestei zone.
Din punct de vedere turistic reprezintă un potențial, indiferent de perspectiva din care privești valorificarea acestor locuri. Îmi vine în minte acum Cultura Cucuteni, cea mai importantă civilizație a Europei de acum cinci milenii... Într-un cuvânt - ai ce vedea( nu doresc să lansez sloganuri exhaustive în acest sens... sunt o grămadă care călătoresc mereu -virtual- din fața calculatorului și o fac ei).
Câteva poze și puțină poveste despre zone, locuri, oameni:

 Lacul Rosu (arie protejată întegrată în Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș) - cel mai cunoscut lac de baraj natural din țară

Lăsând legenda locului și urmărind o abordare geografică, hidronimul de Lacul Roșu provine de la faptul că, la răsăritul soarelui, razele cad pe argilele roșcate ale versantului vestic ce mărginește lacul de baraj natural, astfel că Piciorul Licăș se oglindește în apele de munte.
În urma unor ploi abundente s-a desprins un deluviu de alunecare din cadrul Muntelui Ucigașu și, astfel, s-a format lacul prin bararea cursului Pârâului Bicaz în vara anului 1837.





Cheile Bicazului, arie protejată din Parcul Național Cheile Bicazului - Hășmaș, reprezintă un sector de chei format în calcare jurasice traversate de râul Bicaz. Astăzi este unul din cele mai spectaculoase canioane din țară, atât datorită accesibilității, cât și datorită importanței ca punct de legătură între Transilvania și Moldova.



 Culmea Pietricica văzută de pe Muntele Cozla
Parte a zonei marginale a flișului ce reprezintă ultima treaptă a Carpaților, la contactul cu Subcarpații, cei trei munți care străjuiesc orașul Piatra Neamț (Cozla, Pietricica și Cernegura) au un statut aparte datorită existenței punctelor fosile, reprezentative pentru fauna fosilă specifică Oligocenului în zonele cu un climat subtropical(acum aproximativ 60 milioane de ani).

 Turnul lui Ștefan cel Mare, turnul - clopotniță, construit în 1499

 Biserica Sf. Ioan Botezătorul


Complexul arhitectural Curtea Domnească, centrul istoric al orașului Piatra Neamț



 Barajul Bicaz ține piept celui mai mare lac artificial din țară(exceptând Lacul Stânca Costești aflat la granița cu frații nostri de peste Prut). Construcția a pus practic bazele sistemului hidroenergetic românesc după cel de-al doilea Război Mondial. Cu înălțimea de 127 m se clasează astăzi pe poziția a treia din punct de vedere al înălțimii barajelor din țară. Pentru închiderea barajului și formarea lacului au fost strămutați aproximativ 18000 de oameni și au dispărut peste 20 de sate și localități. Astăzi, în zilele secetoase, se mai poate zări una din cele mai mari biserici acoperite de ape, cea de la Hangu.
Barajul Bicaz a fost primul având o astfel de anvergură în țară, o noutate și în același timp o necesitate.

Munții Ceahlău și Lacul Izvorul Muntelui

Coada lacului - Râul Bistrița

Piatra Teiului, un martor de eroziune sub forma unui klippe calcaros aflat pe una din terasele Bistriței, aproape de locul numit ”coada lacului”. De existența stâncii ce se ridică spectaculos la peste 20m față de peisajul plat se leagă, evident, legende și povești locale. Eu m-am bucurat să revăd același martor de eroziune pe care-l țineam minte încă din 2010 când, într-o excursie făcută în Iași la un concurs national de geografie(Geomondis, vechi vremuri) am bifat și o oprire tematică la coada lacului. E exemplul potrivit pentru expresia ”bolovanul nu se mută din loc” și argumentul pentru a revedea locuri în care ai mai fost deja, dar la o altă vârstă, având o altă perspectivă, experiență, maturitate( dacă mai încape loc și de așa ceva).

Și pentru că tot am adus vorba de experiență, maturitate, perspectivă, o dată cu zilele petrecute în Ținutul Neamțului am mai bifat încă o dorință mai veche de călătorie: să revizitez mănăstirile din Moldova, acum, la maturitate, fiindcă le văzusem în fragedă copilărie și știam că ceva din autenticitatea locurilor mi-a scăpat printre degete. Astfel, au fost 11 mănăstiri și o mână de învățăminte primite, de la oameni a căror bunătate e greu de întețes. Fără a mă abate de la perspectiva turistică din care scriu articolele, nu mă afund mai mult în subiect, dar vă asigur că dacă veți căuta discret răspunsuri, le veți primi prin oameni în acele locuri. 

Schitul „Schimbarea la Față” de pe Ceahlău

Mănăstirea Durău

 Mănăstirea Paltin ( Petru Vodă)

  Mănăstirea Petru Vodă - dimineața, după slujbele care se țin în fiecare noapte

  Mănăstirea Secu

 Mănăstirea Sihăstria

  Peștera Sfintei Teodora de la Sihla

 Chilie

 Mănăstirea Sihla

Case monahale - o adevărată așezare dezvoltată de jur împrejurul nucleului - Mănăstirea Agapia. O omogenitate arhitecturală și cromatică așa cum găsești doar în planurile ideale de urbanism. Interesantă migrație umană.

 Mănăstirea Agapia

 Parcul Natural Vânători-Neamț - panoramă din Munții Stânișoarei

 Mănăstirea Văratec - la finalul unei slujbe excepționale de Vecernie, doar noi, cei trei turiști, și peste 100 de fețe monahale
  Mănăstirea Pângărați

Lacul Pângărați, arie de protecție specială avifaunistică, reprezintă unul din cele 8 lacuri de acumulare de pe cursul râului Bistrița, primul amplasat în aval de Hidrocentrala de la Stejaru-Pângărați.
Mănăstirea Bistrița


Un astfel de articol are o singură încheiere: aceia că voi reveni în zonă cu proxima ocazie. Au mai rămas multe de văzut în Ținutul Neamțului.
Fii turist în țara ta și învață despre România mai mult decât străinii. Promoveaz-o și bucură-te de fiecare călătorie, oriunde ar fi ea!


Fericire!

vineri, 2 octombrie 2015

Festivalul Floare de Folk 2015 - Sălciua
















Încep ex abrupto cu povești, impresii, gânduri despre Festivalul ”Floare de Folk”, ediția aVI-a care a avut loc în perioada 25-27 septembrie 2015 la Sălciua, Jud. Alba.
Asociația de Turism pentru Tineret ADEONA e organismul care pulsează în fiecare toamnă începând cu anul 2010 resurse de energie, timp și, nu în ultimul rând, resurse financiare, pentru a susține o întâlnire între prieteni, colaboratori, cunoscuți și necunoscuți iubitori de munte, natură și muzică folk.
Mă bucur mult să fac parte din această mână de oameni care se încăpățânează ca într-o lume ce scoate de multe ori în față non valori, să aducă pe scenă și în atenția oamenilor artiști a căror muzică și interpretare oferă emoție celor ce o ascultă.

De ce Floare de Folk?
Pentru că reprezintă una din modalitățile prin care putem promova ceea ce ne place: folkul, cântecele de munte, muzica acustică, vocile frumoase, bunul simț. Pentru că ascultăm folk, mergem la concerte, cărăm pe munte chitara, cântăm la focul de tabără, ascultăm cântece compuse din mai mult de două note și vrem să ducem mai departe această nișă a muzicii.

Ionuț Mangu și Roxana Zăpârțan - Tron în Apuseni, Floare de Folk 2015, seara cântecelor de munte 

Totuși, de ce Floare de Folk?
Fiindcă încercăm să aducem publicul în natură, la munte chiar; ne place să-i vedem la Floare de Folk atât pe cei care au descoperit deja bucuria drumețiilor, cât și pe cei care nu au făcut-o până acum... fie pentru că nu au avut cu cine, fie pentru că nu au avut vreme, chef sau nevoia de a se bucura de frumusețea din natură. Încercăm să stimulăm turismul local și regional, promovând zonele montane unde alegem să ducem festivalul de muzică și natură.

Felicia Pop și Raluca Cișmaru - Secunda, Floare de Folk 2015

Și... până la urmă, de ce Floare de Folk?
Deoarece puțin din atmosfera festivalului o luăm cu noi an de an și sădim bulbi ai florilor de folk acolo unde ele sunt în mediul lor... la munte. Oriunde la munte va fi acasă pentru Floare de Folk, motiv pentru care în zilele de festival susținem drumețiile și plimbările în natură, salutând participanții care vin la festival și pentru practicarea sporturilor montane!

Oana Dragomir și Ioan Onișor - Ochii verzi, Floare de Folk 2015

Fără a ține seama de cele anterioare, de ce Floare de Folk?
Floare de Folk a început în 2010 în Retezat, pentru prietenii, colaboratorii, cunoscuții și apropiații echipei Adeona. În 2015 Floare de Folk este la Sălciua, tot pentru prieteni, colaboratori, cunoscuți, apropiați, comunitatea locală, oameni cu frunțile descrețite și voie bună...

Mircea Vintilă - Peste răbdări, Floare de Folk 2015

Anul acesta s-a confirmat faptul că festivalul Floare de Folk are publicul său și, indiferent de vreme, timp din an sau locul de desfășurare, oamenii vin pentru muzică, pentru atmosferă, pentru nostalgia anilor în care folkul era pe cele mai mari scene, dar mai vin pentru ceva... Acel ceva se găsește doar la festival, nu pe internet, nu pe Blogul ArtGeo Life, nici în filmări și nici în poze... pentru că emoțiile sunt vii!

Magda Puskas și Rareș Suciu - Ninsoare de adio, Floare de Folk 2015

Mulțumesc tuturor celor care ați fost prezenti la ediția din acest an!
Totodată, v-am simțit alături pe toți cei care ne-ați transmis gânduri bune și energie pozitivă - ne-am gândit la voi!

Emeric Imre - Bună varianta rea, Floare de Folk 2015

Să ne revedem sănătoși la Floare de Folk 2016!
Fericire!


Internship platit cu biroul la munte

Bine v-am regasit!  Acum 11 luni scriam pentru ultima data pe blogul personal. Au fost de atunci zile in care mi-am cautat dori...