joi, 30 mai 2013

Cine doarme nu trăiește - canyoning la cascada de la Vanatare

Canyoning la Cascada de la Vanatare, Muntii Trascau, Masivul Bedeleu







Dupa cateva zile in care adrenalina si activitatile apartinand turismului de aventura au fost ingredientele principale ale primei saptamani din mai petrecuta in Trascau, ne intoarcem acasa cu amintiri frumoase, experiente noi si multe poze de aratat nepotilor . Am inceput cu bine luna mai, printr-o coborare spectaculoasa pe Cascada de la Vanatarile Ponorului, cadere de apa ce impresioneaza turistul prin salbaticie si spectaculozitatea formelor erozionale, dupa care "ne-am facut damblaua" asa cum ne place noua sa-i spunem intr-o tura de caiac pana la Posaga, pe defileul Ariesului.










Alaturi de prietenii de la Asociatia de Speologie, Ecologie si Turism POLARIS MED, respectiv Cosmin, Titus si Iulian, am facut cel mai frumos rapel, cel mai spectaculos si cu cele mai rapide batai de inima.
Cascada de pe Valea Poieni sau Cascada de la Vanatare reprezinta o cadere de apa de peste 45m. In literatura de specialitate inaltimea cascadei apare ca fiind "peste 25m". Fiindca am avut ocazia sa stam chiar deasupra acesteia, sa traversam micul canion format in amonte de caderea de apa, sa admiram peisajul din buza cascadei si, evident, sa coboram pas cu pas caderea de apa, avand la noi si un GPS care nu da prea multe erori(sau pentru cunoscatori... care se incadreaza in toleranta) si stiind care si cand e momentul oportun pentru o masuratoare, pot spune cu bucurie ca noi "corectam" cu inca 20m informatia regatita pe la cei ce descriu Muntii Trascau.







Cascada formata pe Valea Poieni sapa in versantul calcaros al dolinei-ponor, formand inainte cu 50m de buza cascadei un sector ingust cu repezisuri si cascade, bulboane si marmite avand dimensiuni variate. Inspre buza cascadei peretii se ingusteaza, lasand loc doar curgerii de apa. Cascada este impartita in doua parti, cea superioara de aproximativ 15m, unde apa se prelinge pe o suprafata restransa si cea inferioara, unde caderea de apa capata aspectul unui voal atunci cand debitul vaii Poieni creste datorita precipitatiilor sau topirii zapezilor. Tot aici versantul prezinta un sector surplombat, iar la baza acestuia stau asezati bovani pravaliti de pe versantii marginali. In zilele insorite,dupa-amiaza, cand razele soarelui bat spre caderea de apa se formeaza adesea curcubeie ce ofera un plus frumusetii zonei. Marmita atanca de 1-2m formata in treimea superioara a cascadei imparte parca in doua sectoare caderea de apa, adunand apele vaii Poieni dupa care le varsa din nou inspre adancurile Hudei lui Papara.










Canyoning pe cascada de la Vanatare... o idee ce-mi surade de mai bine de doi ani si o dorinta devenita realitate de 1 Mai anul acesta.
Din drumul care leaga Salciua de Bradesti o cotim la dreapta, urmarind cursul Vaii Poieni. Traversam tufisurile tepoase si ne oprim pentru echipare acolo unde traversarea vaii devenea imposibila. Necesar: costum de neopren, corzi, casti, hamuri, carabiniere, opt de rapel(sau orice alt dispozitiv), cateva anouri, experienta la filat, curaj si dependenta de adrenalina.
Ajunsa in buza cascadei privesc in jos, spre caderea de apa... vad doar prima parte a acesteia, pana la bulboana, iar mai jos, nu. In gandul meu strigau doua voci: una nemernica ce-mi spunea sa nu cobor si alta binevoitoare ce-mi striga faptul ca trebuie sa cobor. Ce a urmat apoi? Cea mai frumoasa coborare pe coarda, primul meu rapel pe o cascada, prima data cand am facut canyoning. Tineam atat de strans de coarda si-mi reretam ca "daca acum o scap s-a dus cu mine si toate visurile mele", refuzam sa ma uit in jos si urlam de bucurie atunci cand simteam ca ma izbeste apa in casca si eu trebuie sa bag capul in piept. E un cumul de senzatii si emotii... e bucurie, multumire, concentrare.
Ajunsa in bulboana mai adanca decat mine raman legata in coarda si trec de cealalta parte, unde Titus si Iulian ma asteptau. Coboara apoi Cosmin, dupa care pregateste cealalta coarda pentru rapel. De data aceasta cand vad ca aveam doar un spit in stanca si sub noi 30m nu mai dau mare importanta, caci adrenalina era deja riverana corpului meu. Ramanem acolo in bulboana cateva minute, timp in care incepe si ploaia. La un moment dat vine si randul meu la coborare... ciudata miscare! Aveam sa ma asigur in alta coarda, sa urc si sa cobor peretele bulboanei, de acolo sa vad in jos si sa imi las toata greutatea in coarda dupa ce-am trecut de partea cealalta. Cobor incet cativa metri dupa care... surpriza! Dau de o surplomba si nu mai ajung cu picioarele de perete. Ce-i de facut? Imi dau drumul sacadat, in aer, si ajung eu cumva jos. Noroc cu apa care izbea in casca si ma trezea la realitate. Am ajuns jos si nu mi-a venit sa cred. M-am uitat in sus si am vazut doar casca galbena a lui Cosmin, am privit cascada si am respirat multumita... cred ca uitasem si sa respir la coborare. In cateva secunde Cosmin a fost jos. Ploaia incepuse... urcam linistiti si increzatori spre masina, mai strigam de bucurie si ne descriam unii altora emotiile traise. Minunat, atat pot spune!










Fiindca am uitat sa strangem corzile de atat entuziasm, ne-am spus ca urmatoarea zi, de 2 mai, revenim din nou sa facem rapel. Zis si facut! De data aceasta era pe lista de "must do" sa ma uit si in jos. A fost frumos, am savurat coborarea si m-am bucurat copilareste de fiecare curcubeu ce-mi aparea la coborare. Cativa turisti aflati la punctul de belvedere ne-au facut poze, am avut si noi fotograful nostru si uite-asa avem acum o colectie frumoasa de imagini si amintiri.




Mii de multumiri prietenilor de la POLARIS MED!
Nu uitati, "cine doarme nu traieste"!

vineri, 3 mai 2013

Cartare alunecarea de la Fanatele Clujului







Acum doua saptamani am fost pe teren, la prima iesire a Cercului Stiintific Studentesc de Geografie Fizica si Tehnica alaturi de colegii care au optat pentru grupul de Geomorfologie.
Scopul a fost unul de interes pentru mine, respectiv cartarea geomorfologica, respectiv alunecarile de teren de tip glimee. Reprezentativa acestui tip de proces este binecunoscuta(pentru cei din domeniu) alunecare de la Fanatele Clujului.
Pentru ca geomorfologia va ramane mereu o pasiune pentru mine, crescand cu cartile de geomorfologie in liceu, iar partea ce tine de cartografie devine mai mult decat pasiune si o activitate aproape de zi cu zi, aplicatia a cazut ca o manusa pentru mine.

Succint ar trebui amintit faptul ca rezervatia se compune din doua parti, "La Coparsaie", in limbajul localnicilor insemnand sicrie, si "La Craiu". Numele primei dintre ele face legatura cu movilele alungite care apar in peisaj, oferind astfel si o conotatie mistica glimeelor si lasand locul unor legende vesnic nelipsite din popor. Restul detaliilor de ordin faunistic, floristic si peisagistic nu reprezinta pentru mine acum subiect de poveste, intrucat voi atinge partea geografica a acestui articol si nu cea botanica.










Pornim de la complexul comercial din cartierul Iris si o luam prin spatele supermarketului pe un drum neasfaltat, insa destul de bine circulat(Strada Fanatelor) cu scopul de a ajunge la Rezervatia Naturala "Fanatele Clujului". Aveam sa urcam pe Dealul Sfantul Gheorge, localizat in Nordul Clujului, iar de acolo aveam sa vedem in fata noastra imensa alunecare. Fiindca panorama ne permitea sa observam pana departe, spre Muntii Gilaului, o incursiune prin timp, respectiv erele geologice, ne-a facut sa intelegem mai bine varsta si prezenta anumitor fenomene atat in apropierea Clujului cat si in Transilvania.
Coboram Dealul Sfantu Gheorghe spre Valea Calda, dupa care ajungem chiar la baza alunecarii unde peisajul devenise un altul vazandu-l atat de aproape. Movile, rape de desprindere, suprafete imense ale corpului alunecarii, totul la dimensiuni uriase si configuratii care nu mi le imaginasem inainte.










Alegem sa incepem cartarea alunecarii de la Fanatele Clujului de la vest spre est, adica dinspre stanga spre dreapta. Traversam puzderia arbustilor teposi dupa care urcam pe monticulul cel mai inalt. De acolo vedeam configratii ale terenului ce urmau sa fie trecute mai apoi pe harta, marind gradul de detaliere al acesteia, localizam zonele inmlastinite si stabileam forma acestora. Dupa ce treceam toate detaliile terenului necesare inainteam spre a urca pe un alt monticul. Si tot asa am continuat vreme de cateva ore, entuziasti si cu urechile ciulite, caci intreaga aplicatie de teren a fost o oaza de informatii si cunostinte ce le acumulezi doar fiindu-ti explicate chiar la fata locului, pe teren. A fost un fel de "a fura meseria" de la cei mai buni in domeniu.












Cat despre planul de management si amenajare va spun cu dezamagire ca insemnatatea locului despre care se tot vorbeste e totalmente umbrita de lipsa indicatoarelor de la drumul principal, inexistenta sau deteriorarea panourilor informative, la care se adauga lipsa potecilor si a cailor de acces amenajate. Fara acestea, oricat de mirific ar fi locul, important din punct de vedere floristic si peisagistic, drumetul, turistul, vizitatorul nu se oboseste sa gaseasca poteca si sa-si agate hainele prin tufarisul de la poalele glimeelor.
Insa pentru pasionati o astfel de iesire nu strica niciodata, ba mai mult, iti aduce un plus de cunostinte si dorinta de a te reintoarce la studiu pe teren... pentru ca cei mai buni geografi nu sunt cei din biblioteci si din fata monitoarelor, ci aceia care ii intalnesti si pe teren.


Inchei prin a sublinia faptul ca o pasiune inseamna si un mod de viata, iar un mod de viata inseamna o permanenta si neincetata activitate. Astfel argumentez si postarile din ce in ce mai rare de pe blog: pentru ca timpul si iesirile cel putin saptamanale nu-mi mai permit sa scriu despre locuri, oameni si experiente. Insa revin cu noi articole din drumetii si iesiri pe teren sper, cat mai curand... pe lista de asteptare sta povestea unui rapel pe o cascada de 50m a carei inaltime am determinat-o exact si corectam, astfel, toate datele cunoscute pana acum.

Toate bune!

Internship platit cu biroul la munte

Bine v-am regasit!  Acum 11 luni scriam pentru ultima data pe blogul personal. Au fost de atunci zile in care mi-am cautat dori...