miercuri, 27 aprilie 2011

Geomondis 2011

Pentru ca in ultimul timp tot mai des am observat faptul ca blogul mi-a fost gasit pe Google in urma cautarilor unor cuvinte sau sintagme precum "Geomondis", "subiecte Geomondis", "concurs Geomondis Cluj-Napoca" s.a. , am primit mailuri sau intrebari legate de concursul ca la care anul trecut se pare ca am ajuns in primii 3 la nationala de la Iasi(o super experienta alaturi de studentii ieseni) va transmit deschiderea mea in a va mai scoate din ceata poate (daca exista si conditiile atmosferice sunt optime formarii ei) in legatura cu tipul sau structura acestui concurs, intr-adevar putin mai diferita fata de tipica si vesnica olimpiada de geografie.

Asadar, daca mai aveti intrebari si articolul publicat anul trecut despre Geomondis
http://ciraandreea.blogspot.com/2010/04/geomondis-un-altfel-de-concurs.html
nu va raspunde la toate intrebarile, gasiti undeva ascunsa pe Blog adresa electronica la care ma puteti contacta.

Ce va sfatuiesc eu?
Sa participati la concurs, indiferent de locul unde veti da regionala(Iasi, Bucuresti, Timisoara sau Cluj-Napoca) pentru ca va fi cu siguranta o experienta noua, inglobata intr-un nou format al unui concurs tematic cu o structura mai interactiva decat cea cu care v-ati obisnuit poate pana acum.

Bafta si noroc la Geomondis 2011, Etapa Regionala!


p.s. Proba practica la nationala a fost, cel putin anul trecut, precum o doza buna de distractie, peste care am presarat, evident, in compania membrilor echipei mele, informatiile geografice necesare, cat despre proba teoretica... ei bine a fost intre un pahar de suc si un covrigel rontait, cate o pagina scrisa, iar un covrigel, iar un subiect rezolvat si tot asa

Pe doua roti


duminică, 24 aprilie 2011

Paste Fericit!


Drag cititor al ArtGeo Life,

Iti doresc sa ai parte de o sarbatoare a Invierii Domnului plina de lumina vie, prospetimea reinnoirii naturii, bucurie in suflet, liniste si pace sufleteasca, speranta pentru mai bine, minte si putere de munca pentru a le duce pe toate la bun sfarsit!

Cat despre iepurasul de Paste… va doresc tuturor sa va fi adus un cadou pe masura credintei voastre, pe masura efortului vostru de a fi buni crestini si oameni cu ratiune si sufletul bun.

Si pentru ca drumetii si calatorii citesc cel mai des acest Blog, voua va doresc putere de a urca in aceasta primavara sus de tot, de a ajunge pe varfuri, de a va opri atunci cand e cazul, de a alege cele mai bune destinatii si ture, de a avea acea bucurie puerila in momentele in care descoperiti candoarea naturii si de a pastra mereu in suflet locurile care va vor incarca de ambitie, speranta, bucurie si puterea de a porni din nou la drum.



Paste Fericit!

vineri, 22 aprilie 2011

Elevii clujeni premiați la Olimpiada Națională de Geografie



În perioada 15-21 aprilie 2011 a avut loc Olimpiada Națională de Geografie desfășurată în Timișoara, frumosul oraș de pe Bega devenit capitală a geografilor în această perioadă. Competiția a adunat la un loc cei mai buni dintre cei mai buni olimpici la geografie din toate județele țării, iar la final rezultatele și strădania lor și a profesorilor care i-au pregătit au fost cuantificate într-o notă pe masură.



Lotul Județului Cluj a fost reprezentat anul acesta de opt elevi, cei care au obținut locurile I sau II la Faza Județeană a aceluiași concurs: Copaciu Alexandra, Stanciu Bogdan, Moldovanu Andrei, Balaș Larisa Georgiana, Bokor Brigitta, Petreanu Iulia, Tăpăstrău Alisa și Petricău Dorotea. Trei dintre aceștia s-au evidențiat în ierarhia finală fiind premiați în cadrul festivității de încheiere a olimpiadei de către membrii comisiei naționale de evaluare, eveniment desfășurat în cadrul Universității de Vest: Moldovanu Andrei( Locul II, clasa aIX-a), Copaciu Alexandra( Mențiune, clasa aVIII-a) și Petreanu Iulia( Mențiune, clasa aXI-a).




Pe lângă probele la care elevii au participat, aceștia au vizitat și descoperit Județul Timiș cu ochii unui geograf, atât în timpul probei practice desfășurate pe teren cât și în cadrul unei excursii în Campia Jimboliei. Câteva din punctele de observație vizate în cadrul probei practice  la care aceștia au participat sunt reprezentate de Cariera de la Șanovița, orasul Făget, Cariera de la Dragsinești, Lacul Surduc, Cariera de la Hitias, Buziaș sau Lugoj. După finalizarea probelor olimpicii clujeni s-au relaxat vizitând centrul Timișoarei, Complexele Comerciale și Universitatea de Vest, dar mai ales au avut ocazia de a relaționa cu elevi din toată țara, tineri ce dețin pasiuni și preocupări comune, alături de care, dupa spusele participanților, au legat și consolidat noi prietenii.




Felicitări olimpicilor clujeni, felicitări dascălilor, părintilor și celor care i-au susținut într-o astfel de competiție în urma căreia experiența dobândită prin prisma participării reprezintă în sine un câstig.


Personal, susțin și voi susține mereu performanța, voi încuraja participările la astfel de experiențe definitive și necesare până la urmă pentru tinerii olimpici, voi susține spiritul competitiv și voi recunoaște mereu adevarata valoare atât a clujenilor, cât și a celorlalți participanți, fie că voi face mai mult sau mai putin cunoscute aceste lucruri. Însă le voi susține, în ciuda apariției unor personaje neintegrate în peisaj ce vor încerca să stopeze aceste lucruri prin caracterul lor, gesturile, vorbele și acțiunile lor, prin faptul că au uitat un lucru important... ca tinerețea e o stare de spirit, așa cum ne spunea ieri prof. M. Ielenicz.


Cu respect,
cea mai fidelă susținătoare a voastră

luni, 18 aprilie 2011

Bilet de calatorie spre Timisoara!

Numaratoarea inversa a inceput, iar rucsacul incet, incet prinde conturul unui bagaj mare, dar aparent neincapator. Simt cum clocoteste in mine dorinta de a porni din nou la drum, simt cum emotia plecarii creste de la ora la ora si astept cu nerabdare ca timpul sa fuga de aceasta data pe langa mine, iar noaptea sa para mai scurta ca niciodata si ceasul sa bata ora 5 - plecarea spre asa spusa capitala a...  Si aici ma opsesc, venind cu detalii intr-un articol urmator despre calatoria ce tocmai e pe picior de pornre.
De ieri s-a dat startul Olimpiadei Nationale de Geografie, eveniment anual ce anul acesta se va desfasura, asa cum am anuntat si intr-un articol anterior, in orasul de pe Bega, Timisoara.
Pana miercuri, inclusiv, o parte din micii geografi olimpici se vor bate in probe pentru a ajunge la un rezultat cat mai bun. Le urez succes tuturor, fie ca sunt Clujeni, ardeleni, banateni, moldoveni, aradeni s.a. si cel mai bun dintre cei mai buni sa urce pe intaia treapta a clasamentului. Asadar, nu imi ramane decat sa indes amintiri in rucsacul purtat prin atatea locuri si sa astept cuminte trenul foamei in gara(Iasi-Timisoara) in compania unor  prieteni mai vechi, tot ONGisti, veterani si ei ai unor astfel de evenimente tematice. Pornim la drum cu bucuria reintalnirii cu prietenii vechi din toata tara, cu bucuria de a reintregi acea familie mare a ONGistilor, ce pentru o saptamana-n an se strange la un loc.

De maine-n Timisoara cu geografi din toata tara!
Urmatorul articol? ONG Timisoara 2011.

Saptamana luminata!

marți, 12 aprilie 2011

Am pierdut toate numerele de pe cartela SIM !

Am pierdut toate numerele de pe cartela SIM.
Nu mai am nici un contact dintre cele salvate pe SIM, adica mai mult de trei sferturi din agenda a disparut. Nu se mai pot recupera asa ca stiti ce aveti de facut... Numarul este acelasi, insa contactele nu mai sunt; motiv pentru care astept sa imi comunicati din nou datele voastre la care va pot contacta.
Sper sa imi reintregesc agenda telefonica cat de curand!

vineri, 8 aprilie 2011

Proiectie "Ecuador, tara vulcanilor"

Printre pregatirea rapida a rucsacului pentru excursia de weekend din Retezat care va incepe peste cateva ore va anunt cu bucurie de un eveniment tematic ce va avea loc luni, 11.08.2011, in Cluj-Napoca la Turnul Croitorilor de la ora 20:00.
Este vorba de o frumoasa proiectie al carei titlu este "Ecuador, tara vulcanilor". Va fi inca o modalitate de a cunoaste mai bine frumusetile pe care Pamantul ni le ofera, de a sta de vorba cu oamenii ce au luat parte la noi experiente si au realizat ascensiuni la care poate unii dintre noi astazi doar visam. Cotopaxi, cel mai inalt vulcan activ din lume de 5970m a fost unul dintre punctele de maxim ale expeditiei. Vom afla si vom vedea mai multe despre batranul fumegator luni de la 20:00.
Asadar, pentru cei ce iubesc natura, muntele, America Latina, cultura ecuadoriana, iubesc sa socializeze sau sa afle informatii noi, va dau intalnire luni intr-o atmosfera tipica prietenilor in acorduri de chitara.
Ilie Preda va face o relatare despre recenta tura pe meleagurile sud-americane, experienta la care au mai participat doi ardeleni: Petru Voda si Radu Trifoi.
Seara va continua cu povesti despre munte si, bineinteles, cantece la chitara.
Toate bune!

miercuri, 6 aprilie 2011

Escalada, veselie si experiente noi!


Weekendul trecut am bifat inca o iesire in natura si anume o tura foarte, foarte frumoasa alaturi de prieteni in Cheile Turului sau Cheile Turenilor. A fost prima iesire la catarat din acest an si se pare ca vor urma alte iesiri in viitorul apropiat caci am inceput sa prind si mai mult drag de escalada.
Pentru a-ti face o idee mai buna despre Cheile Turenilor, daca nu cunosti deja frumoasa spartura a apei in calcar, iti recomand un articol mai vechi de pe ArtGeo Life despre o alta iesire in Cheile Turului.
Dupa o duminica inceputa in stil mare si foarte matinal, imi pregatesc rapid rucsacul de drumetie si ne urcam in masina, iar in mai putin de 45 de minute ne vedem direct deasuprea cheilor. Coboram in maruntaiele de stanca si ajungem la poalele peretilor calcarosi unde intalnim deja cataratorii ce-au intins corzile si escaladeaza deja stanca galbejita.



Se face ca ma vad numaidecat cu hamul pe mine in timp ce filam. Nu stau mult pe loc si imi urmeaza mie randul la escalada. Urc cu entuziasm primii metri, dupa care uit parca de toate si ma vad doar eu si stanca. Ma cuprinde atunci un sentiment ciudat... cu fiecare priza gasita, fiecare spartura in stanca si fiecare prag descoperit ce ma ajuta sa urc mai sus, sa imping din picioare si sa imi folosesc toata puterea bratelor ma simt parca mai buna. Ma opream, gaseam o priza noua, o incercam, renuntam si cautam din nou, priveam in jos si descopeream ca deja urcasem o distanta buna. Ma lipream din nou de peretele vertical si imi auzeam rasuflarea izbindu-se de peretele de piatra. Era un feeling atat de diferit de cele traite de mine pana atunci... era diferit, ma simteam responsabila de fiecare miscare a mea, cu toate ca eram asigurata, ma simteam datoare sa ajung acolo sus si sa imi folosesc puterea bratelor la maximum. Si am ajuns pana la urma la final de traseu de unde cheile se vedeau atat de frumos. Vedeam de pe stanca cum razele ating platoul domol in care e sapata spartura facuta de paraul Racilor.




Urmeaza rapelul, dupa care predau stafeta celorlalti prieteni. Daca pentru inceput ne-a fost servit un traseu al carui nume va spune mai multe despre dificultatea acestuia, si anume "Traseul Fetelor", al doilea traseu devine mai dificil si cel mai solicitant. "Codrut" a fost urmatorul traseu, iar ultimul din seria celor trei a fost un traseu tot din acea zona numita "la tancuri" .
Entuziasmul era la cote maxime in mine in acele momente. Imi pun din nou hamul pe mine, incep ritualul nodului 8 prin urmarire, infiletez carabiniera, trag aer in piept si pun mana pe stanca. O pun si o las acolo cateva secunde... nu gaseam o priza buna, praguri nu aveam si imi parea atat de dificil totul. Insa la un moment dat incord bratele si trag cu putere, ma imping in picioare, imi gasesc punctul de echilibru si urc incet un metru. 30 de sec agatata cu mainile de cele doua prize bune prinse mi-au injumatatit forta bratelor numaidecat. Urc ce urc pana dau de o alta portiune in care prizele pareau prea departe de mine. Incerc, ma agat precum o reptila de stanca insa ma scap. Incerc din nou, dar am acelasi rezultat. Parea ca nu pot trece de acea portiune... parea ca nu am prize, credeam ca nu am putere in maini si nu mai are rost sa incerc sa ajung la finalul traseului. Astfel ii anunt cu comoditate pe cei de jos ca voi incepe coborarea, insa practic nu mi se da voie. Imi argumentez neputinta de a continua, dar incurajarile nu obosesc ca apara. Accept sa mai incerc o data si reusesc. Da, reusesc sa urc cu mare efort, brate incordate la maximum si picioare tremurande. Poate ca daca atunci nu mai incercam, astazi nu mai afirmam ca am sa mai catar... poate daca atunci nu simteam bucurie pura cand m-am vazut la capatul traseului nu prindeam atat de mare drag de escalada. Poate daca nu mi se spunea de jos "hai ca poti, uita-te mai bine dupa prize" astazi scriam doar despre un traseu catarat in timpul turei din Cheile Turenilor.





Minutele pareau de aur acolo, pe stanca. Nu-mi dadusem seama cum timpul trecuse atat de repede... asa ca mergem spre alt traseu unde intalnim o trupa faina de cataratori acompaniati de un labrador simpatic ce se facea auzit prin latratu-i impunator. Cu picioarele inca obosite dupa traseul ce ma solicitase atat de mult inainte, aleg sa urc a doua a de aceasta data. Reusesc acum sa ajung sus fara probleme, iar asta mi-a adus satisfactie si incredere. Incredere ca voi mai catara, ca voi avea intr-o zi papuceii mei smecheri de escalada, echipamentul necesar si cat mai multe zile la catarat.



Dupa o asa experienta, pentru ca intr-adevar asa a fost escalada din acea zi pentru mine, pornim intr-o traversare cu peripetii a cheilor. Ne grabim, caci cu siguranta microbusul spre Cluj nu ar fi asteptat dupa noi. Asa ca o luam spre parau si ajungem pe malul stang al paraului Racilor. Vedem de mai aproape grote agatate in turnurile de stanca. O luam in directia sensului opus de curgere al raului si incercam sa cautam un loc de trecere al apei cat mai bun. Mergem ce mergem, testam variante, insa pentru ca apa era destul de murdara nu riscam a ne descalta. Gasim pana la urma un pod natural din crengi, PETuri si alte deseuri ale turistilor inconstienti. Alegem sa trecem pe acolo. Insa... podul din crengi s-a daramat, a venit Coro si l-a luat. Da, atunci cand cel mai solid dintre noi a traversat constructia naturala, structura de rezistenta a cedat cu brio si s-a trezit omul cu genunchiul in apa, bocancul inundat si ironizat, evident, de catre noi ceilalti. Radem in hohote, parca prea bine si imi pun intrebarea daca nu cumva si mie mi se va intampla ceva caci... prea cu pofta am ras.





Continuam sa inaintam spre amonte pe partea dreapta a paraului de aceasta data, pana dam de baza unui perete de stanca aflat chiar la malul paraului. Solutia? Sa trecem pe partea cealalta. Cum? Greu de spus... zaresc insa un trunchi de copac cazut peste paraul Racilor. Era singura solutie de a inainta asa ca propun sa traversam apa pe trunchiul de copac. Zis si facut! Cu rasete si voie buna, mai in gluma, mai in serios traversam apa. Numim miscarea "imblanzirea taurului" la care presaram tot felul de comentarii picante. Pana la urma traversam cum traversam, insa nu inainte de a-mi arunca rusacul pe partea cealalta a apei... pe partea cealalta a apei sau chiar in apa!





Da, intr-o atmosfera tinereasca si plina de voie buna, ma las dusa de val si cu toata maiestria si talentul imi arunc din greseala rucsacul in apa. Radem cu totii la inceput, in hohote chiar, spargand linistea naturii. Credeam ca rucsacul va fi salvat de cei ce trecusera deja pe cealalta parte insa apa il ia spre aval. Nu-mi pot descrie fizionomia disperata din acele momente, insa stiu ca m-am vazut numaidecat in dreptul rucsacului ce se oprise de aceasta data de o creanga. Statea acolo, ceilalti radeau, eu ma uitam la urcsac, iar acesta se scufunda tot mai mult, iar in mintea mea era doar faptul ca telefonul si aparatul foto erau in rucsac. Pana la urma mi-l recuperez si il trimit in siguranta pe partea cealalta. Norocul meu? Telefonul si aparatul foto erau pe partea opusa care s-a scufundat in apa. Asadar, mi s-a confirmat zicala "sa nu razi de necazul altuia pentru ca ti se poate intampla chiar tie". Ei bine... am ras cu totii in hohote minute in sir, caci stangacia mea s-a dovedit a fi cel mai comic moment al drumetiei din chei. Asa ture sa tot fie!




Urcam apoi pe platoul domol in care au aparut brusc cheile. Vedem frumusetea cheilor si de deasupra lor, nu doar din mijlocul maruntaielor de piatra. Ne indepartam incet de rezervatie si lasam in spate in linistea unei dupamase de duminica Cheile Turenulor pe care le vom bate la picior cu urmatoarea ocazie.
Pana atunci, va dau intalnire in weekendul acesta in Retezat, la Cabana Lolaia, acolo unde Adeona va fi alaturi de elevii care au ales sa-si petreaca weekendul intr-o excursie in natura de neuitat!
Vreme buna!





Internship platit cu biroul la munte

Bine v-am regasit!  Acum 11 luni scriam pentru ultima data pe blogul personal. Au fost de atunci zile in care mi-am cautat dori...