marți, 28 octombrie 2014

Trascăul de toamnă la pachet cu evoluția paleogeografică





Trascăul de toamnă la pachet cu evoluția paleogeografică
În weekend am fost într-o vizită scurtă în Munții Trascău pentru câteva poze de toamnă. Din păcate vremea nu a fost cea mai bună pentru pozat, însă nu putea sa treacă toamna(la cum e vremea pare că e imediat iarnă) fără să știu că am ieșit măcar o dată cu degetele înfrigurate la pozat culori. Culori care de fapt s-au dovedit a fi mai mult nuanțe de gri...
Destinația a fost depresiunea intramontană Sălciua, Valea Arieșului, dealurile de sub Bedeleu.
Gazdele primitoare au fost colegii mei dragi de la Complexul ADEONA Apuseni care erau, ca în fiecare weekend, cu treabă alături de micuții excursioniști veniți să se distreze la sfârșit de săptămână.
Despre ei puteți citi aici: www.adeona.ro.

Și, pentru că este al nu mai știu câtelea articol despre Trascău, așa cum am scris în ceva postare anterioară pe care nici eu nu o mai știu, dar sigur am scris, dau un copy paste unui corp de text scris pentru un proiect mai vechi pentru școală. Cu riscul de a-mi sări în cap toți mai marii geologi, geografi, geomorfologi sau unii băgători de seamă, accept cu interes completări și explicații, evident în sens gnoseologic.
Așadar, data viitoare când ajungeți în Trascău sper sa vedeți cu alți ochi întreaga înfățișare a acestora.

O toamnă colorată în suflet și case!










--------
Evoluția paleogeografică - cum era mai demult și de ce e acum așa?
Privind succinct asupra evoluției paleogeografice a Trascăului de mijloc vom putea determina caracteristici litologice și morfologice distincte ale diferitelor areale care își au originea în evoluția și modelarea continuă a reliefului în cinci etape distincte.
Etapa paleozoică are ca trăsătură distinctă formațiunile de vârsta cea mai veche, respectiv seria de Baia de Arieș, unde reprezentative sunt paragnaisele, micașisturile, șisturile și gresiile cuarțitice. Acestea predomină în extremitatea Nordică a Culmii Bedeleului și Defileul Arieșului, de la Buru spre Sălciua. Tot etapei paleozoice îi corespunde și seria de Trascău, a cărei trăsătură distinctă o oferă calcarele cristaline cu zăcămintele de sideroză, bogate în minereu de fier. Localizarea acestora este strâns legată cu dezvoltarea micului centru siderurgic de la Rimetea înca din Evul Mediu.
Etapa mezozoică se poate descrie succinct prin formarea catenei calcaroase a Culmii Bedeleului, alături de aliniamentul estic al zonei de studiu format din rocile ofiolite. Tot acum, datorită asocierii vulcanismului submers cu fragmentarea falezei calcaroase și depozitarea sedimentelor flișoidale în bazinul marin, apar masivele izolate. Relieful specific al masivelor izolate oferă astfel originalitate zonei studiate, prin apariția geomorfositurilor representative din punct de vedere peisagistic.
O dată cu etapa paleogenă, întregul masiv se exondează, fiind supus acțiunii factorilor externi. Apare acum prima suprafață de nivelare, cea superioară, carstoplena Bedeleu, aceasta făcând parte din peneplena Ciumerna-Bedeleu. Etapa de ridicare a inclus, din actuala arhitectură a masivului, în primul rând catena calcaroasă a Bedeleului, Piatra Cetii, creasta Pleașa Râmețului, dar și flancul ofiolitic din partea estică și suprafețele alcătuite din fliș cretacic.
În etapa miocenă se scupltează a doua suprafață de eroziune, Râmeț-Ponor, a cărei întindere este reprezentativă în perimetrul zonei de studiu, îndeosebi pe formațiunile sedimentare ale flișului cretacic.
În etapa pliocen-cuaternară are loc exondarea integrală și definitivă a Munților Trascău cu peste 300m, sectorul montan intrând astfel sub acțiunea proceselor erozionale, de alterare și carstificare. Tot acum se conturează trama rețelei hidrografice actuale și se scupltează suprafața inferioară de nivelare, cea a Feneșului, caracteristică depresiunilor Trascău și Sălciua, dar si în partea inferioară a interfluviilor largi. În cuaternar se evidențează nivelurile principalelor terase ale râurilor din depresiunile interne și periferia masivului, se conturează luncile acestora și devine mai accentuată modelarea subaeriană a reliefului prin procesele specifice de alterare si dezagregare.
În arealele unde se întâlnesc roci solubile, are loc acum procesul de modelare exo- și endocarstică, ce duce la formarea unui relief specific, pe calcare, ce oferă o notă dominantă Munților Trascău, prin formarea cheilor, peșterilor și avenelor, dar și a lapiezurilor, dolinelor, uvalelor și ponoarelor.


























Bibliografie:

Velcea, V., Savu, A., (1982), Geografia Carpaților și Subcarpaților, Editura Didactică și Pedagogică, București
Bleahu, M., (1965), Carstul din România: o scurtă privire de ansamblu,Extras din: Lucrările Institutului de speologie "Emil Racoviţă" vol. 4, București
Popescu-Argeșel, I., (1977), Munții Trascăului. Studiu Geomorfologic, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București
Baluta, C., (1974),Teza de doctorat: Geologia depozitelor neozoice de pe bordura de est şi sud-est a Munţilor Trascău, București
Cocean, P., (1988), Chei şi defilee din Munţii Apuseni, Editura Academiei Republicii Socialiste România, București
Cocean, G., (2011), Teza de Doctorat: Relația relief și turism în Munții Trascău, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Mahara, G., (1993), Ghid Munţii Trascău, Editura Imprimeriei de Vest, Oradea
Lazăr, G.,(2009), Geographya Napocensis, Influența reliefului în repartiția geotopurilor în Cheile Râmețului – Munții Trascău, p. 119-126
Muntean, M., Muntean, I.(2007), Lucrările Congresului anual al Societăţii de Geografie din România:Model de amenajare turistică a Văii Aiudului, p. 297-307, Editura Presa Universitară Clujeană, Cluj-Napoca
Rădoane, M., și colab., (2010),  Cartografierea geomorfologică bazată pe GIS, Comunicare prezentată la Simpozionul Național de Geomorfologie, Iași, 17 septembrie 2010 

Internet:
www.clubapuseni.ro
http://www.bikemap.net
http://gis.modulo.ro
http://alpinet.org
http://geographianapocensis.acad-cluj.ro
http://cheile-rametului.ro


marți, 14 octombrie 2014

Cheile Turzii, editia cu aventura




Weekendul acesta, dupa ce o saptamana intreaga mi-am epuizat bateriile, am avut posibilitatea sa ma refac, prin munca si apoi prin relaxare, in Muntii Trascau.
Fiindca vremea a fost foarte frumoasa, iar temperaturile putin mai ridicate decat media normala a acestei perioade, zilele petrecute la poalele Masivului Bedeleu au fost precum o siesta a zilelor incarcate din oras. Si, ca sa fie weekendul complet, am ales sa parcurgem inca o data ViaFerrata SKYFLY din Cheile Turzii, alaturi de prieteni si colegi dragi, care-si doreau de mult sa traiasca experienta parcurgerii frumosului drum de fier.
Asa cum am spus si pe Facebook, se cuvine sa multumim frumos baietilor de la SkyFly pentru echipamentul/ kitul de ViaFerrata pus la dispozitie si pentru tot ce fac pentru dezvoltarea turismului de aventura in Romania! Ce inseamna turism de aventura? Intra pe skyfly.ro si vei afla cate lucruri care inainte iti pareau de nepracticat le poti incerca alaturi de oameni pentru care adrenalina e sinonim cu un mod de viata.

Cat despre noi, prietenarii reuniti in chei, pot spune ca am ales sa numim tura de ViaFerrata unul din cele mai bune teambuildinguri de care am fi putut avea parte. Nimic regizat, formal sau organizat, a fost doar o iesite intre iubitori de natura, care s-a dovedit a fi tare placuta pentru toti, mai ales pentru aceia dintre noi care-au parcurs pentru prima data ruta de ViaFerrata SKYFLY din Cheile Turzii. Bravo lor si la mai multe!




Pe principiul vorba multa saracia omului, nu mai scriu prea multe ci va recomand un nou filmulet din acest weekend. L-as numi... lucrurile bune se intampla in echipa! Filmuletul, aici.

Nu imi ramane decat sa va recomand cu drag sa luati parte la cat mai multe activitati in aer liber si, poate, sa va corupeti colegii de birou sau de iesiri in natura sa parcurgeti ViaFerrata SKYFLY din Cheile Turzii. Eu cu siguranta imi voi corupe prietenii si colegii la cat mai multe nebunii frumoase in care, pe buna dreptate, te simti un cuceritor al infinitului, mai ales cand ajungi sus pe platou, deasuprea cheilor, bucuros de parcurgerea rutei, iar soarele lumineaza cu ultimele-i raze muntii de calcar.


O saptamana productiva tuturor si o toamna nebun de frumoasa pe oriunde veti hoinari!

sâmbătă, 4 octombrie 2014

Aventura de weekend - Via Ferrata Sky Fly




Acum cateva weekenduri, pe 19 septembrie, am ales sa facem o tura fie la catarat, fie de Via Ferrata in Cheile Turzi. In acel weekend, 19-20 septembrie avea loc si Memorialul Misi Szalma, o intalnire a alpinistilor de pretutindeni care, in acest an, din cate am vazut, a strans la un loc o mana de oameni care se incranceneaza sa duca mai departe traditia celui mai vechi memorial de acest gen din tara. Noi, insa, aveam in gand sa facem doar o iesire in natura si, daca tot credeam ca se va catara in chei si in acest weekend, am pus echipamentul cu noi(cine-l avea :D) si am pornit spre chei. A nu se intelege ca eu practic escalada... doar ma lipesc de cei ce cunosc tainele acestui sport si, daca sunt ocazii, incerc si eu.
Vremea nu a tinut cu noi, iar picurii de ploaie veniti pe nepregatite ne-au determinat sa reconfiguram planurile si, astfel, am parcurs din nou, insa de fiecare data cu placere, ruta de Via Ferrata din Cheile Turzii montata de Sky Fly.
Poze nu am facut multe fiindca a inceput ploaia si pentru ca ne-am gandit ca o filmare ar fi mai reprezentativa pentru tura noastra pe Via Ferrata, am inlocuit aparatul meu foto cu micuta camera GoPro. Fiindca am ocazia, mai spun inca o data ca imi vand aparatul foto fiindca mi se pare prea greu si prea mare pentru a-l mai cara in turele montane. Asadar, Nikon D3000 cu acumulatori, filtre, geanta foto si in stare buna este de vanzare la pret aproape de nimic + reducere pentru muntomani. Cat despre filmare, aici e nebunia noastra de weekend, fiindca ne place sa ne relaxam prin miscare si iesiri in natura:
https://vimeo.com/106781996

Daca vreodata va hotarati sa iesiti din rutina sau sa faceti o activitate mai deosebita intr-un peisaj splendid, va recomand cu incredere sa alegeti sa parcurgeti Via Ferrata din chei. Pentru asta va pot ajuta baietii de la Sky Fly alaturi de care veti regasi o alta latura a Cheilor Turzii decat cea binecunoscuta de catre majoritatea drumetilor; skyfly.ro pentru mai multe informatii.






Daca va intrebati care va fi urmatoarea nebunie in chei... pot spune ca un zbor in tandem cu parapanta deasupra stancariei Culmii Petrestilor, cea in care paraul Hasdate strapunge calcarele jurasice formand Cheile Turzii, este de mult pe lista de activitati si doar timpul si momentul oportun ma despart de o asa experienta unica. Pana atunci weekend de weekend gasim cate o activitate in natura si, cat permite vremea, plecam departe de Cluj si de activitatile din oras.

Cu rucsacul gata de plecare va salut in graba cu ganduri bune si urari de vreme si mai buna!
Weekend cu soare, oriunde in natura!

miercuri, 1 octombrie 2014

Nordica Pietrei Craiului, septembrie 2014 - povestea merge mai departe







Septembrie 2014 si povestea merge mai departe.
Asa cum mi-am promis si cum mi-am dorit de cateva luni bune, primul weekend din septembrie l-am petrecut parcurgand una din cele mai frumoase creste montane ale tarii, creasta nordica a muntilor Piatra Craiului.
Dupa o oprire scurta la Posta din Zarnesti pentru a ne achizitiona biletele reprezentand taxa de vizitare a Parcului National Piatra Craiului, oprim masinile la Fantana lui Botorog, finalizam impachetarea rucsacurilor si pornim spre Cabana Curmatura care se afla cam la doua ore de mers. Pana in Poiana Zanoaga urcam mare parte a diferentei de nivel, combinand sesiunile de urcare cu pauzele de bancuri ce-au facut urcarea mai scurta si mai frumoasa. Urmand banda galbena, iesim la un moment dat din padure intr-o poiana larga, dupa cum indica si toponimia, Poiana Zanoaga, unde alegem sa facem o pauza binemeritata de odihna, baut apa sau... fotografiat. Am avut bucuria sa impart acelasi studio foto sub luna plina cu Marcel Neag, un fotograf si un profesionist de la care am avut si am tare multe de invatat. A fost pentru prima data intr-o tura la munte cand am avut in sfarsit timp sa pozez in voie luna, sa privesc umbrele si sa ma las asteptata de camarazii de drumetie.
In timp ce urcam spre cabana alegem sa stingem frontalele si sa inaintam in afara padurii la lumina lunii. Daca acele momente si acea companie ar putea fi descrisa indeajuns de frumos in cuvinte si vanduta unor miliardari la o licitatie le-as spune ca unele lucruri in viata sunt de nepretuit. Si asa a fost acea seara in Crai, cu luna plina, suierat de vant, racoare numai buna pentru o seara de un milion de stele...











Ajungem pe la zece seara la Cabana Curmatura. Fiind sambata seara, sala de mese era plina de turisti... oameni faini, zambitori, povestitori si destinsi. Pentru mine, revenirea la Curmatura a fost o imensa bucurie. Ma leaga amintiri si trairi sublime de acel loc din Carpati incat rarele, mult prea rarele mele vizite in Crai si, implicit la Curmatura, devin un fel de zile de sarbatoare ale muntelui. Zile de sarbatoare la care visasem inca din luna mai, apoi in iunie cand invatam pentru licenta, apoi in iulie cand finalizam partea de hartogareala cu admiterea, apoi in august cand numaram zilele de vara in Trascau... iar asteptarea a meritat pe deplin!
Comandam repede o mancare calda si, evident, desertul cabanei, dupa care montam repede corturile. In cateva minute ne reintoarcem inauntru si facem planurile pentru urmatoarea zi. Simplu: nordica Pietrei Craiului, integrala, din Saua Crapaturii, pe la Vf. Turnu, pana la Vf. La Om si intoarcere, tot in aceeasi zi, pe sub creasta, pe la Refugiul Grind, poiana Martoiu pana la Cabana Curmatura.
Dimineata evident ca pierdem timpul(... nu dau nume!) si pornim cu o intarziere de mai bine de o ora, timp foarte, foarte pretios care daca l-am fi manageriat asa cum trebuia, seara la intoarcere am fi ajuns la Curmatura inaintea orei de inchidere. Sper ca din fiecare experienta cei ce sunt la inceput in ale muntelui sa invete si sa foloseasca experienta in viitoarele iesiri.










Dimineata e racoare asa ca pana sa ajungem pe creasta facem pauze putine si scurte, doar pentru poze si admirat peisajul. Traversam scurta portiune de lanturi unde eu ma incumet de aceasta data sa o parcurg cu aparatul foto la gat. Mai incet si mai cu grija, dar am reusit, astfel, sa parcurg toata creasta cu Nikonul meu drag(si greu!). Apropo... daca e cineva interesat, il vand fiindca e prea greu pentru mine in turele la munte. Nikon D3000 de vanzare cu acumulatori( trei in total), trepied, genta foto, filtre( UV si Polarizare), pretul ca pentru oameni de munte, adica negociabil si rezonabil!
Ajunsi pe creasta ne oprim pentru a admira peisajul, dar si pentru a arunca o privire departe, tare departe, spre catena calcaroasa ce urma sa o parcurgem. Eu abia asteptam sa ajungem la Vf. Ascutit unde am stabilit ca vom face o pauza de masa, insa... pana acolo a fost drum lung si-am avut de urcat si coborat cateva varfuri de peste 2000m. In sectorul de padure si jneapan am vazut si cateva capre negre care au traversat poteca, insa n-am mai reusit sa le surprind. Capra Neagra sau Garofita Pietrei Craiului, pe care-am intalnit-o de foarte multe ori in apropierea potecii, spre entuziasmul meu, sunt elementele emblematice ale Pietrei Craiului.
La Ascutit facem pauza de masa, de povesti si de contemplat Bucegii, nu inainte de a face o inspectie refugiului de pe varful cu acelasi nume. Spre dezamagirea mea, il gasesc murdar, inspre jegos, mirosind a urina( ultima data cand am fost mirosea a bere) si din pacate cu un aspect derizoriu pentru numarul de turisti care trec pe acolo si nu neaparat care dorm in el( la nevoie), ci pentru strainii care poate au si ei curiozitatea mea de a arunca o privire. Pacat, mare pacat! Le-as da peste picioare( nu, nu e o expresie dura!) celor care deterioreaza refugiile si le aduc la starea in care sunt...
De la Vf. Ascutit mai aveam de parcurs mai bine de jumatate din drumul de pe creasta asa ca incepem o numaratoare si o inventariere a tuturor varfurilor pe care le urcam si, evident, le si coboram. De data aceasta ma asista si baietii cu aparatura bazata pe tehnologie GPS, fie cu telefonul a carui semnal este transmis prin TRANSFER DE DATE(AVIZ AMATORILOR!), fie cu un receptor GPS folosit pentru activitatile outdoor. Pe creasta ne deplasam incet si stam la poze sau la povesti de toate felurile. Ne intalnim cu ceva turisti, unii bine echipati si pregatiti de Crai, altii obositi, truditi si chinuiti de un traseu cu mult peste puterile lor. Aleg sa ii ajut pe toti asa cum pot... cu o vorba, un zambet, cativa ml de apa sau cateva indicatii pe harta(abia asteptam sa o scot din rucsac si sa promovez utilizarea hartilor la munte, ca un cartograf cu diploma ce sunt!)


















Pana sa ajungem pe cel mai inalt varf al crestei, locul de unde aveam sa coboram de pe creasta, imi exersez spiritul de observatie, iar rezultatele nu inceteaza sa apara. De cateva ori zaresc fie care o capra neagra cocotata pe un turn sau pe o brana, fie asociatii de 4-5 stand la pascut la sute de metri sub creasta, plictisite parca de atatia turisti ce misuna deasupra lor.
Cat despre vreme, pot spune ca intreaga traversare pe creasta s-a desfasurat in conditii meteo exceptionale. A fost o zi perfecta pentru drumetie, fara vant, cu toate ca eram pe creasta expusa, cu temperaturi numai bune ca sa nu transpiri, dar nici sa nu iti fie frig, cu atmosfera curata si vizibilitate buna, cu nori frumosi pentru poze si ceata de efect. Pe varf lansez o adevarata sesiune foto cu tare multe pretentii, scot super-telefonul pentru o filmare, dupa care aducem in obiectiv piesa de rezistenta a turei. La 2238m, pe creasta Pietrei Craiului, am facut o poza pe care scrie "cu dedicatie" prietenilor mei alaturi de care am facut primele drumetii la munte si alaturi de care am petrecut sute de zile in munti.
Cine nu stie despre ce este vorba este rugat sa se abtina de la comentarii!











Dupa ultimele poze de grup ne retragem spre Refugiul Grind, aflat chiar sub creasta Pietrei Craiului, de unde se deschide o panorama impresionanta asupra Bucegilor, dar si asupra intregii creste a Pietrei Craiului, nordica si sudica. Coborarea de pe creasta pe acea parte nu e atat de spectaculoasa precum pe la lanturi, din contra, prima portiune de grohotis si roci dezagregate iti incetinesc teribil coborarea.  Iar ultima parte, fara prea mult grohotis, devine obositor de lunga, findca urmeaza dupa portiunea solicitanta ce tocmai fusese traversata. Din punctul meu de vedere o ora si jumatate de coborare de pe creasta, timp in care iti soliciti foarte tare genunchii si articulatiile picioarelor, pot fi mai obositoare decat cele 10 ore de mers pe creasta, toate acestea pe fondul unei solicitari deja existente dupa parcurgerea crestei. Solutia? Bete folosite corespunzator si putina graba pentru a scapa cat mai repede de portiunea in care iti soliciti genunchii. Solutia mea in fiecare an pe acea portiune este alergarea... astfel, am salvat 35min de coborare, timp in care i-am asteptat pe baieti sa ajunga jos la refugiu. S-a dovedit ca tehnica mea este folositoare, fiindca dupa toata tura nu mi-a scartait nici un genunchi.
Dupa ce am ajuns la Refugiul Grind am urmarit triunghiul rosu, mergand de aceasta data pe sub creasta, in sensul invers al parcurgerii ei. Ajungem La Table, locul de unde luam apa, dupa care ne indreptam spre cabana, in speranta ca vom prinde totusi ultima servire(ora 22) si vom apuca sa mai ramanem inca o ora sa mancam ceva cald, inainte de inchidere. Insa ora pierduta dimineata si-a spus cuvantul, iar pe la jumatatea drumului de intoarcere ne-am dat seama ca nu mai ajungem la timp. Ok... asta este, dar ce sa facem cu Pepsiul de dupa traseu si berea binemeritata? Ei bine... la primul semn ca am avea semnal, dupa indelungi incercari si opriri pentru a cauta macar o liniuta valida, am reusit sa sunam la cabana si am rugat-o pe dna. Reta sa ne puna de-o parte niste sucuri fiindca noi ajungeam abia dupa ce vor inchide. Zis si facut, ospitalitatea cabanierilor de la Curmatura si-a spus din nou cuvantul, iar cand am ajuns la cabana aveam sucurile pregatite in locul indicat. A fost o adevarata bucurie! Si de asta iubesc si recomand de fiecare data frumoasa Cabana Curmatura!








Ultima parte a traseului, pana la cabana, am parcurs-o pe drumul care urca dinspre Prapastiile Zarnestilor si duce spre cabana. Luna era din nou pe cer, mai mare si mai luminoasa, motiv pentru care, o data ce am iesit din padure ne-am lasat ghidati de lumina selenara.
Seara s-a terminat frumos, fiind cu totii multumiti de tura care am reusit sa o facem. Cateva povesti pe terasa cabanei si soapta muntelui au incheiat una din cele mai frumoase zile petrecute la munte, intr-o companie tare placuta, Horatiu si Florin, timisorenii alaturi de care voi reveni an de an, in septembrie, in Crai.
Dimineata contemplam muntele, ne bucuram de locul frumos in care e amplasata cabana si locul de campare, luam linistiti micul dejun, mai conversam cu putinii muntomani care-au mai ramas si in timpul saptamanii la cabana si, cu parare de rau, strangem cortul si ne pregatim rucsacul de plecare.
Vremea era buna in prima parte a zilei asa ca, la intoarcere, am mai zabozit la Fantana lui Botorog pentru facut poze, stat la soare si odihna.








Astfel, am incheiat o veritabila tura in Crai de povestit nepotilor. Si asta pentru ca am avut o companie deosebita si un munte formidabil sub bocanci. Unde mai pui ca am renuntat sa mai particip la un super interviu pentru un super job, doar pentru ca am ales sa fiu in primul weekend din septembrie in Crai... asta inseamna sa fii dependent de altitudine sau... atitudine?

Sa faceti mereu, tot timpul, de fiecare data, ori de cate ori aveti ocazia ceea ce va place si va produce amintiri sublime!
Poteci insorite!

Internship platit cu biroul la munte

Bine v-am regasit!  Acum 11 luni scriam pentru ultima data pe blogul personal. Au fost de atunci zile in care mi-am cautat dori...